La revedere, domnule Ponta!

Nu, nu e un bilet de adio adresat de către subsemnatul lui Victor Ponta. Nu am fost vreun prieten al dânsului, nu am luat masa cu dânsul niciodată, nu ne cunoaștem, nici măcar nu l-am susținut în recenta încercare de a ajunge la Cotroceni fiindcă nu m-am prezentat la vot (Cum? Nu ai votat cu Iohannis?! Nu... nu am votat cu președintele cititor; nu am votat cu România lucrului bine citit de pe foile pe care structurile le înmânează când este cazul unui om de paie; nu am votat cu un președintele scriitor de cărți pentru copii; nu, nu am votat! și mă felicit pentru asta... dar nu despre Iohannis se vrea acest text!).

Aici încerc să transmit ce anume îi șoptește istoria la ureche în clipa de față politicianului Victor Ponta. Dânsa nu l-a iubit niciodată știindu-l incapabil și fără caracter. Dar el a încercat s-o îmbie promițând că se schimbă de mâine, că nu mai copiază, că dă diploma îndărăt dacă asta îl spală de păcat, că mărește pensiile și alocațiile dacă găsește bani în buget, că scade TVA-ul la alimente... că nu mai minte... că n-o mai înșală!

Politicianul Ponta e gata. Înțeleg de ce se agață de scaunul de Prim Ministru. Căci după funcția asta n-o să mai auzim de el. Se va face mic, din ce în ce mai mic... până când va dispărea definitiv ca o cicatrice asupra căreia dai cu o cremă potrivită.

Toate proiectele lui au fost sortite eșecului. De la înființarea USL... până la candidatura la funcția de Președinte. El - ca și fratele lui de cruce, Crin Antonescu - păreau un tandem care pot să conducă cel puțin doi-trei ani ostilitățile în România. Lipsiți de răbdare și experiență s-au lăsat înconjurați de oameni diabolici, care fie le-au propus să joace la risc fiecare carte, fie le-au săpat mormântul politic din cauza lăcomiei cu care au furat. Acum se pot lua de mână cu Geoană și la o bere în Centrul Vechi și pot să facă glume variate după sintagma „Mihaela, dragostea mea”. Sau pur și simple pot să râdă de fiecare dată când spun aceste trei cuvinte magice... ca niște șomeri simpatici care nu au nimic mai bun de făcut. Și pe care darul umorului i-a părăsit odată cu funcția. Victor Ponta a fost și a rămas un ins ratat din punct de vedere politic. Micul Titulescu a devenit cârlanul care are în spate un partid prea mare de tras. Iar oamenii care ar fi trebuit să-l ajute îl încurcă. Îi dau la geoale; iar el se driblează singur făcând glume arogante la TV în legătură cu doleanțele DNA. Istoria nu iartă aroganța susținută numai de tupeu. Mai ai nevoie și de altceva ca să răzbați în clipele de cumpănă!

Căci Victor Ponta va fi împins să demisioneze. Nu mă tem foarte tare de refrenul: instabilitate, instabilitate, instabilitate. Orice fel de predoiu va apărea să ocupe scaunul de la Palatul Victoria va primi vizita unui purtător de cuvânt al structurilor internaționale, care-i va împinge în față o listă cu titlul: „Trebuie să...” urmat de puncte clare. Iar viitorul predoiu va realiza - ca orice elev silitor - toate sarcinile date!

Așa că... La revedere, domnule Ponta!

P.S. Poate că la reuniunea în trei se mai poate alătura și Traina Băsescu. Lui tandemul Ponta-Antonescu i-a făcut zile fripte împingându-l până într-acolo încât a decis la un moment dat să se sacrifice pe sine... numai să scape de ei! Și a dat drumul la dosare... iar ele cad năvală peste toți. Supraviețuitorii potopului vor fi spălați de aici.