joi, 25 decembrie 2014

Cu şi despre Crăciun şi Moş Crăciun...

În avântul lor mediatic televiziunile se îngrămădesc să facă reclamă aglomeraţiilor de la super/hypermarket. Românii sunt prezentaţi ca turme de animale înfometate, care doar de sărbători sunt lăsate să halească pe săturate. Dar de ce să ne supărăm?! Ei se bucură să explice în faţa camerei că nu trebuie să lipsească nimic de Crăciun. Masa îmbelşugată pentru o indigestie certă... o dată în an e Crăciunul! Au şi ei dreptul să fie iraţionali măcar acum. Au strâns cât au putut cureau...

PLM, nu voiam să fac o introducere atât de fără noimă! Ce căcat îmi pasă mie de viaţa altora? Eu sunt vesel... eu iubesc arta. Muzica de sărbători. Ştiu că e o chestie care a împlinit de curând un an, dar aşa se formează tradiţia! În loc de colindele cu ler şi flori dalbe vă propun un cântec mai ancorat în actualitate:



Şi copii! Moş Crăciun există! Sau măcar a existat! Acum aveţi şi pe cine da vina în caz că sub brad nu primiţi precum ceilalţi norocoşi ai soartei nimic:



Şi nu uitaţi! Nu sunteţi singuri! Şi el este ca voi:


P.S. dacă s-a simţit vreun prost jignit, întrucât mă consideră un Hater Grinch îmi poate ura toate reclamaţiile sale dedesubt!

sâmbătă, 20 decembrie 2014

Curcubeu în decembrie!

Să fi fost v'o 4 când mi-am azvârlit privirea dincolo de fereastră şi am zărit pe cerul de decembrie 2014 un fenomen rar în luna în care, de regulă, totul e înveşmântat în alb; vă pun să vedeţi şi voi:


şi încă:


ultima imagine:


P.S. Citeam pe gândul.info că serviciile secrete române pot cere providerilor de net datele stocate despre clienţi dacă oferă o justificare - fără, însă, să mai ceară aprobare de la un judecător. Sanchi: cică legea se aplică doar persoanelor juridice... un pas mic pentru serviciile române de informaţii, un pas uriaş pentru Big Brother. Ce să mai spun?! Mi-e scârbă! Am mai scris despre d-nul Ghiţă şi argumentele lui antiteroriste pentru promovarea unor astfel de iniţiative legislative!

vineri, 12 decembrie 2014

Fii servici

Deja m-am plictisit să remarc faptul că responsabilii cu scrierea anunţurilor pentru angajare (din cadrul departamentului de resurse umane) sunt nişte analfabeţi:

"Servici" nu spun nici măcar ăia de bat mingea cu bastârca cu racordaj pe zgură, iarbă sau ciment... E serviciu. Rimează cu viciu! Mânca-mi-aţi cariciu! :)

Cât de analfabet să fii să devii în aşa hal de distrus încât să adaugi i-uri acolo unde nu este cazul ca să nu te faci de râs că tu habar nu ai unde şi când se pune un i şi unde şi când se pun doi i. Nici nu e mare filosofie: vorbeşti limba de mic - dacă nu eşti complet surd auzi că în cazul de faţă se aude un i "scurt". Numai în cazul în care i-ul este "lung" se mai adaugă unul: "trebuie să fii puternic"... fii puternic... fii deştept şi gândeşte înainte să scrii. Analfabetulule!

duminică, 23 noiembrie 2014

Nu e bine, domnule Popescu!

Acu' că am supravieţuit celui mai lung cutremur din scurta şi plicticoasa mea existenţă de doar 27 anişori şi vreo... 10 luni... cred că pot să supravieţuiesc cu brio şi dezamăgirilor provocate de către oameni pe care îi admir.

Pe domnul Cristian Tudor Popescu l-am văzut prin anii '90 la televizor. Descria poetic nişte situaţii politice. Un fel de Infernul lui Dante. Mai târziu am aflat de omul intransigent, care punea la punct cu mintea sa logică pe cei ce dădeau cu bâta-n balta publică. Şi-mi plăceau mult discuţiile noscturne dintre dânsul şi domnul Emil Hurezeanu. Eram la licean când umblând printre rafturile Bibliotecii Judeţeane "Panait Istrati" Brăila am găsit şi împrumutat volumul de ficţiuni speculative "Omohom". Care conţinea şi povestirea cu acelaşi titlu, povestire care m-a impresionat cel mai tare: "Nu ştiu şi n-am să ştiu probabil niciodată dacă în Valea Blestemată se află fericirea sau adevărul sau moartea. Oricare dintre ele este însă mai bună decât Omohom, decât lumea în care singurătatea mea vrea să te facă să trăieşti, aşa că răspunde cum ştii tu, Kari, aşa cum ştii şi aşa cum vrei, băiatule..." (Cristian Tudor Popescu - Omohom - Editura Polirom, Iaşi, 2000, p. 214). Scriitorul Cristian Tudor Popescu îmi place mai mult decât ziaristul Cristian Tudor Popescu, deşi am citit cu mare plăcere acest text!

Precupările recente ale domnului Popescu sunt legate de relevarea diverselor modalităţi de propagandă şi manipulare folosite de politicieni (în special T. Băsescu) şi mass media. Mă întreb cum poate totuşi, chiar dânsul, să se folosească de procedeul scoaterii din context a unor cuvinte pentru a-l tampona pe domnul Mircea Badea? Uite că poate!

Nu-mi place Antena 3 în ansamblul ei. Nu cred orbeşte în ceea ce comunică domnul Mircea Badea. Recunosc însă că îmi plac multe ediţii ale emisiunii "În gura presei", deşi realizatorul a început să devină plictisitor repetând uneori exagerat de mult unele chestii pe care deja le ştie toată lumea! Am urmărit emisiunea în care domnul Badea a luat în derâdere pe cei din presă care s-au grăbit s-o declare pe doamna Iohannis modestă... întrucât merge pe jos la muncă!

Domnul Badea e adevărat că l-a înţepat şi pe domnul Popescu în acel discurs sarcastic (şi probabil - adică sigur - asta l-a determinat pe editorialistul de la gandul.info să atace la rândul său murdar), doar că sensul discursului domniei sale era următorul: Dacă doamna Iohannis este modestă doar fiindcă merge pe jos la liceu - deşi pot exista nenumărate alte motive (poate e liceul "după colţ", poate trece printr-un parc... chestiuni despre care a amintit şi domnul Badea!) - atunci cum se leagă "modestia" asta clamată de presă cu posesia celor şase case?!

Că a dus sarcasmul mai departe la adresa presei, care etichetează cu emfază pe cineva modest amintind de modul de locomoţie către job, asta e altceva! Are domnul Badea o afecţiune aparte faţă de domnul Popescu, iar sensul afirmaţiei domniei sale e următorul: Dacă doamna Iohannis e modestă doar fiindcă merge spre liceu pe jos, atunci şi domnul Popescu trebuie considerat modest pentru că - deşi şi-ar putea permite o maşină mai nouă - se deplasează prin oraş la volanul unei maşini Dacia "de pe vremea împuşcatului"...

E o modalitate de manipulare domnule Popescu scoaterea din context a anumitor afirmaţii! Dezamăgitor din partea unei minţi limpezi şi logice cum vă autocaracterizaţi!

Or, consider că domnul Popescu n-a răspuns încă la întrebarea pe care o tot repetă domnul Badea: Când anunţă public că site-ul gandul.info şi-a plătit datoriile la stat?! Şi când îşi vor plăti datoriile la stat cei din trustul Mediafax?!

luni, 10 noiembrie 2014

Cum să reactivezi partiţiile ascunse în Windows

Am învăţat o şmecherie nouă şi întrucât sunt un ins altruist o împart cu voi!

Să presupunem că v-a mâncat în cur şi umblând aiurea pe net v-aţi ajutat staţia de lucru să contacteze ebola. Din fericire, computerul va sângera multă vreme în interior, dar nu-şi va da obştescul sfârşit. Dus la reanimare se va însănătoşi! Chiar şi fără asta, va gâfâi într-una, va da senzaţia că o să-şi scuipe plămânii pe asfalt, dar va continua să se târâie! Pentru voi, care sunteţi trepăduşi tehnologici, cel mai bun antivirus este reinstalarea Windows-ului. Toate bune şi frumoase până la acest punct.

Băgaţi CD/DVD, boot de acolo... urmaţi instrucţiunele de pe ecran... formataţi partiţia C (pe celelalte le lăsaţi aşa cum sunt) şi ajungeţi ca după un veac de aşteptare şi ţigări să aveţi un Windows nou pe computer. Felicitări! Doar că în clipa în care deschideţi  My Computer... uimire! Lipsesc partiţiile neformatate! WTF?!!! Cum plm aşa ceva?! Câte chestii am acolo! Toate filmele mele nevăzute, supte de pe torente sunt acolo! Şi câte şi mai câte cărţi de bucate, poze cu pisici urduroare şi fete la nudu gol pierd dacă nu recuperez nenorocita aia de partiţie D. Că doar nici n-am atins-o în clipa instalării! Era virgină şi acu’ nu mai e deloc.

Ştiu că sunteţi trepăduşi tehnologici (altfel nu aţi fi ajuns aici) şi nu ştiţi decât să intraţi pe facebook şi să chat-uiţi pe yahoo messenger, că nu aveţi nevoie de altceva! Aşa că am să vă spun eu cum se găsesc partiţiile care sunt ascunse după instalare:

1. Click dreapta pe My Computer;
2. Click pe Manage;
3. În stânga click pe Disk Management şi Voila! Vedeţi că partiţiile lipsă sunt acolo... Doar că nu au o literă în dreptul lor!
4. Click dreapta pe una dintre ele...
5. Alege opţiunea Change Drive Letter and Paths...
6. Click pe opţiunea Add...
7. Trebuie să fie bifată căsuţa „radio” din dreptul opţiunii: Assign the following drive letter
8. În dreapta acestei opţiuni e un meniu derulant cu majuscule.
9. Puteţi să schimbaţi din acest meniu denumirea partiţiei: E, G, H, I, J, K etc.
10. Când sunteţi mulţumiţi de modul cum aţi botezat partiţia click pe OK.

Dacă vă veţi uita din nou în fereastra ce se deschide după ce faceţi click pe My Computer... o să vedeţi că partiţia lipsă e din nou la vedere! Uh! Respirăm uşuraţi... nu am pierdut datele contabile de la firmă!

P.S. Urmând aproape aceiaşi paşi puteţi să ascundeţi unele partiţii de indiscreţi. Nu trebuie decât ca după pasul al treilea să daţi click dreapta pe o partiţie care nu este ascunsă, să alegeţi opţiunea Change Drive Letter and Paths... şi apoi să faceţi click pe opţiunea Remove. Click pe OK pentru confirmare şi pentru cei care nu ştiu acest truc aţi ascuns toate datele cu perversiunile voastre de pe internet. Asta în cazul în care staţia de lucru e folosită şi de către alţi ipochimeni în afară de dvs.

miercuri, 5 noiembrie 2014

accelerează!

dezamăgirea e precum
o zgârietură pe suflet a
unei feline sălbatice
în timp ce speri
ca destinul să te mângâie

nu poţi să aştepţi precum
păianjenii cuibăriţi în
colţul camerei pustii
ca evenimentele să se lovească
de tine

cel mai înţelept e să apeşi acceleraţia
maşinii vieţii
la maximum
ca un test driver
care face jonglerii printre jaloane

învelit în mantia cu iluzii
care flutură în urma ta
precum steagul piraţilor sângeroşi
să consumi cu pasiune
fiecare neîmplinire
iar când te-ai epuizat
să cobori în iad ca să te alimentezi
vizitând lumea dintr-o singură femeie
până la plictis

ca a doua zi s-o iei de la capăt
ca un călător printre universurile paralele

joi, 30 octombrie 2014

Politică

Ştiţi cum se cheamă în zilele acestea imposibilitatea de a-ţi exprima opinia în cadrul redacţiei? Nu? Hai că e simplu!... Gândiţi-vă!... Bine, vă spun eu! Scârbă faţă de politică! Curva asta e irelevantă, banală, neimportantă, supraapreciată etc. Are ciorapi vechi, rupţi... tocuri scâlciate... vagin larg şi nespălat... boli venerice. Nu merită atâta atenţie pentru jurnalistul cu nasul pe sus şi cu opinia tăiată.

Or, singura care dă dreptul jurnalismului să se autoproclame ca a patra putere în stat este taman politica. Fără ea, gazetăria se reduce la o simplă bârfă între ţaţe... despre ţaţe de profesie...

Sau, pentru cei cu har în condei (cum s-ar zice) şi cu spirit de observaţie al societăţii, scrisul despre actualitate să devină un update pentru Caragiale. Adică, literatură. Ceea ce nu mai este jurnalism! Că doar de aia poartă denumiri diferite cele două specii.

sâmbătă, 25 octombrie 2014

Vite sunteţi voi, bă!

Acu’ v’o câteva zile când bântuiam netul încercând să găsesc ceva de citit pe ziarul gandul.info am văzut în capul paginii o reclamă care înfăţişa două vite discutând despre mersul la vot. N-am avut inspiraţia pe moment să fac un printscreen (aşa ca să fie prezentă şi dovada), dar mă puteţi crede pe cuvânt că acolo vorbeau două vite – una lăudându-se că nu se duce la vot, iar cealaltă, la rândul ei, mugea satisfăcută aprobând gestul întrucât nici dânsa n-o să-şi facă apariţia în cabina de ştampilare. Plm, în conformitate cu isteţul care a avut ideea... noi cei care nu ne prezentăm la vot (întrucât nu avem cu cine vota) am fi o cireadă de bovine... vite imbecile, cornute incompetente, care nu înţeleg importanţa momentului!

În plus, site-ul cu pricina are un fel de campanie denumită „voteşti”, care să determine indivizii ieşiţi recent din braţele adolescenţei să meargă să-şi exprime opţiunea electorală activ. Că aşa se schimbă lumea. Se răstoarnă valorile sau ceva de genul. Şi ca mesajul lor să prindă la puţoi internauţi au chemat întru susţinere toată floarea cea vestită a muzicii româneşti alături de alte vedete: Alexandra Stan (şi Bran), Puia, Mihai Găinuşă etc.

Ce pervers a fost deşteptul care a venit cu idee: pe faţă mesajul este du-te la vot, iar subliminal ţi se spune stai în pula mea acasă! Ca târfele pasiv agresive care se poartă frumos doar ca să scape de prost!

marți, 21 octombrie 2014

construcţie 1

îmi contruiesc speranţe
cum sculptorul scoate din marmură
chipul iubitei
cu sâni
coapse
şi călcâie
cercei
şi gene şi culori

tăcerea şi privirea
nu înseamnă până la urmă nimic
abia cuvintele spintecă
sufletul precum o katana

doar că
dacă aş depăşi acest firewall
şi aş iniţia un schimb permanent de pachete
wireless
până la sărut & co.
m-aş face cât un punct în mine
considerând că îmbrăţişarea asta
e precum colivia pentru fiinţele
care pier încet în captivitate

P.S. sufăr, dar staţi liniştiţi... că mă plictisesc repede! :)

sâmbătă, 30 august 2014

Despre trolli şi ce anume îi inspiră pe ei

Vă jur că am vrut să vin în sprijinul unor internauţi şi să le explic textul unei piese care pare venită de la fabrica de hituri a lui Fhineas şi Ferb, dar planeta e defectă! Iar gestul derizoriu...

Dacă unii îşi toarnă găleţi în cap filmând asta, alţii declară că Allah le dă puterea să decapiteze fiinţe care le seamănă dacă sunt de origine americană sau britanică vrând să urmeze gestul fostului rapper descreierat... Dacă nu fac asta oamenii se uită pe youtube: la pisicuţe, copilaşi şi la clipuri cu muzică în care apare o puştoaică de 11 ani (îmbrăcată într-un costum de culoarea pielii care a ofensat pe unii), ce ne dovedeşte că scălămbăiatul şi gimnastica merg mână în mână şi se numesc dans. Piesa la care fac referire vorbeşte despre suicid prin atârnatul de lustră şi alcoolism! Pentru cine are ochi să vadă şi urechi să audă Maddie Ziegler face nişte gesturi pe la final... care duc cu gândul la spânzurătoare, iar textul piesei spune în clar asta...

Nu mă înţelegeţi greşit: Bacovia Rules! Din punctul meu de vedere. Dar plm nu ştiam că treburile astea sunt mainstream! Am înţeles că Sia pare că i-a ciordit vocea iubetei noastre Rihanna, dar nu bănuiam că neamul splălat pe cap cu gheaţă e aşa receptiv la texte deprimante, la depresia descrisă metaforic. Plm o fi criza de vină! Şi cum videoclipul are jdemii de click-uri la activ şi foarte multe mesaje în josul său prostul şi troll-ul îşi dau mâna pentru a demonstra pe vecie că specia umană învaţă degeaba să comunice.

Pentru că spune enormităţi precum aceasta:

Există un principiu: vorbeşte doar dacă îmbunătăţeşti tăcerea. Comunică în scris pe internet doar dacă spui lucruri deştepte. Dacă taci poţi părea prost, dar dacă deschizi gura sau începi să tastezi şi să apeşi send atunci elimini orice dubiu asupra propriei inteligenţe!

Evident că troll-ul nu se poate abţine şi bagă fonfleuri de felul acesta - derivate din cel de mai sus:

Comentariul de mai jos nu ştiu dacă este rodul umorului involuntar sau doar un act al unui troll. Din ce am citit eu în reacţiile cititorilor săi... individul/da pare serios când remarcă faptul că Sia era precum o păpuşă atletică în copilărie, iar pe atunci existau camere HD:

P.S. Bă, proştilor, în plm, nu mai întrebaţi dacă aia chiar e Maddie Ziegler de la Dance Moms că scrie în descrierea filmuleţului!

sâmbătă, 16 august 2014

exclus videochat

Ce plm credeaţi?! Că după 112 o să mă apuc precum oamenii hazlii involuntar să scriu aici zilnic?! Întâi viraţi bani în cont sau măcar luaţi-mi o râjniţă de calcul ca lumea, chitroşilor!

Ieri a fost ziua marinei. Pe la un unşpe o voce feminină care ieşea din cutia cu imagini mişcătoare transmitea următoarele: "Sunt români care au plecat spre mare de la ora patru dimineaţa şi nici acum nu au făcut prima baiei"... Nespălaţii! De aia e Marea Neagră... că ăştia de pe la noi dau jegul direct în valurile înspumane ale mării albastre către care unii se întorc iar şi iar ca pe vremea lui nea Nicu... fir-ar ea de inspiraţie lipsă.

Să citim împreună următorul anunţ:

Am înţeles stimată domnişoară/doamnă manager în devenire (absolventa unei facultăţi de dat diplome de pomană) că doreşti să muncești. OK! Fără videochat! Dar măcar masaj erotic?

P.S. Ştiu sunt un nesimţit! Fata/Femeia vrea să muncească, dar nu poţi lua în serios un astfel de mesaj... parcă se predau si cursuri de marketing şi comunicare la management...

luni, 11 august 2014

Riga snooker şi cei doi Mark

Mi-e din ce în ce mai clar că trebuie să mă car de pe meleagurile unui picior de plai şi-o gură de rai... doar că trebuie să aleg cu grijă pe unde. Ca să nu nimeresc într-un cuib de Ebola. Pentru că la televizor se încaieră zi de zi oameni care se acuză reciproc de slugărnicie politică. Unii se declară independenţi, alţii loiali patronului. Toţi rânesc la înlăturarea tiraniei din România şi niciunul nu spune ce anume o va înlocui. Cuvinte tari: corupţie, abuzuri, nedreptate, justiţie, puşcărie, condamnare, manipulare, slugărnicie, spălare de bani, varan, tiranie, turnător, securist, sistem, morman de bani, trafic de influenţă etc. se mestecă într-una în spaţiul public precum într-o moară stricată al cărui scop este să ofere circ lumii, că mălai nu există.

Vă spun sincer că am vrut să văd finala primei ediţii - şi probabil ultima - a Riga Open sponsorizată de către Kaspersky, dar taman când Allen îi manglea un frame celuilalt Mark (ducând scorul la 0-2)... reprezentanţii Eurosport România au decis că este mai în avantajul lor să întrerupă meciul întrucât începea altă finală...

Prin urmare m-am mutat pe ProTv unde începea The ugly truth, urmărind ce se întâmplă la masa de snooker - întrucât partida a revenit în direct după ce s-a terminat un meci de fotbal - doar în pauzele de publicitate. Comedia mi-a amintit de o întâmplare să-i zic recentă (prilej cu care am luat şi eu la cunoştinţă despre existenţa sa), care ne arată cum sunt oamenii în general. Ei se identifică până la absurd cu personaje din filme şi trag concluzii înţelepte de pe urma unui spectacol din ăsta televizat al cărui scop principal este acela de a stârni râsul. Dacă te întreabă vreodată o gagică de ce o iubeşti (şi s-a uitat la comedia asta romantică destul de bine pusă în scenă) e musai să-i spui că nu ştii, dar că se întâmplă s-o iubeşti. Altfel, de începi cu texte în genul "tu eşti puternică, deşteaptă şi frumoasă" sau pentru că "nice ass & big tits"... o să pice dezamăgită pe gânduri. Plm, dacă te-ai prefăcut până acum... şi deja s-a ajuns în pragul sexul... care-i scopul logic să verifici autenticitatea trăirilor lui? Barem dacă tot intri în personaj intră până la capăt! Adică, pune-ţi şi nişte chiloţei cu vibrator în public şi scapă telecomanda în mâna unui copil confuz de la restaurant. Ca să avem şi noi parte de lucruri interesante în viaţă. Altfel, poţi să te identifici până la poezie cu orice text american rostit la tearu, în filme sau seriale...

Ei bine, în pauzele publicitare mutam să văd care o să fie deznodământul întâlnirii dintre Mark Selby şi Mark Allen. Pe Selby îl mai văzusem cu câteva ore înainte când îi administrase un sec 4-0 lui Barry Hawkins. Întrucât are aceeaşi tăietură a nasului şi mi s-a părut a luat ceva din mimica lui Ronnie... am avut senzaţia că la Riga ieri se afla chiar The Rocket şi nu The Jester from Leicester.

Oponentul său îmi dă impresia în ultime vreme că vrea să suplinească absenţa din circuitul mondial profesionist a lui Stephen Lee! Mai are puţin şi se poate înscrie în competiţiile cu specific japonez în care oameni încărcaţi de osânză se îmbrâncesc într-un cerc mic. Ăla care calcă afară pierde. Deşi a condus cu 0-3, a ajuns la final să arunce prosopul şi să remarce amărât că n-o fi Selby cel mai antipatic personaj de pe planetă, dar nu renunţă niciodată şi deci măcar pe locul al doilea s-ar putea să se găsească în ierarhia din mintea sa privind personajele pe care le detestă îl adjudecă foarte bine Bufonul. Bine, n-a spus chiar aşa direct... dar asta a lăsat să se înţeleagă! :))))

În semifinala televizată integral de Eurosport România... d-nul Marius Ancuţa a relatat o poveste lacrimogenă despre copilăria nefericită a lui Mark Selby dând speranţă tuturor copiilor săraci din lumea asta defectă că visurile se pot îndeplini dacă eşti un Bufon serios la antrenament şi neserios după ce-i strângi mâna adversarului. A lăudat-o şi pe Vicky, care în momentele în care Mark a avut gâtul sucit şi era abătut, irascibil şi nesuferit... ea îi făcea câte un bluejob de-i îndrepta coloana. Plm, eu aşa am înţeles... deşi nu erau aceleaşi cuvinte.

marți, 5 august 2014

Subtitrare - She Monkeys

Arată-ţi tot timpul carisma! Nu da niciodată semne de slăbiciune!

Să fii puternică! Să nu-ţi araţi niciodată sentimentele. Dacă o faci o să sfârşeşti prin a fi rănită!

Tu ai potenţial. Eşti talentată. Dar nu totul se rezumă la rezistenţă şi control. Ăsta e un spectacol. Trebuie să exprimi ceva. Lucrează mai mult la partea artistică...


Subtitrarea în limba română este creată pentru varianta: She Monkeys (2011)  BRRip XviD-ZeuS Chris-Movieplace.blogspot.com.

Subtitrarea după titlul original al filmului: Apflickorna.

P.S. Nu poţi să te cuplezi cu vărul tău. O să dai naştere la ciudaţi! :)))

vineri, 25 iulie 2014

Subtitrare - Mosquita y Mari

Eu chiar am probleme complicate cu care să-mi bat capul, nu rahaturi de puşti retardaţi!



Bunica spunea că dacă îţi doreşti cu adevărat poţi să auzi vântul care mângâie penele aripilor păsărilor în timp ce acestea le fâlfâie în văzduh. Şi îţi juc că, pentru o clipă, chiar am putut să simt asta!






Îmi amintesc de o zi, cu mult timp în urmă, când tata a pus un CD nou. Apoi şi-a luat pălăria de cowboy. Nu-l mai văzusem purtând-o niciodată. S-a apropiat de mama şi au dansat. Nu mai conta cotidianul, nu mai aveau grija zilei de mâine... Pentru un moment erau complet alte persoane!

Dacă doriţi să ştiţi diferenţa dintre a te urca în maşină - care nu e un lucru chiar aşa grav... şi a te sui în maşină... atunci urmăriţi filmul: Mosquita y Mari. V-am pregătit şi nişte subtitrări:

Am creat subtitrare pentru versiunea Mosquita.y.Mari.2012.BRRip.XviD.HORiZON-ArtSubs.

Sau la modul general: Subtitrare Mosquita y Mari.

joi, 17 iulie 2014

Cum să dezactivezi o extraopţiune pe Cosmote

Bun. Cum spuneam. Nu sunt aici ca să explic importanţa şi eficienţa reverului cu două mâini în badminton, ci cum scapi de o extraopţiune pe care nu mai vrei să o foloseşti.

Cei de la Cosmote au o atitudine cam perversă faţă de clienţi. În plm, dacă vrei să activezi o extraopţiune atunci nu trebuie decât să dai un sms sau să apelezi un număr şi Voila! Ai extraopţiunea. Dacă vrei să o dezactivezi nu se face să dai acelaşi sms cu textul dezactivare la un număr prestabilit. NU! Cum să fie aşa de simplu...

Trebuie să iei legătura cu un operator Cosmote care să înregistreze cererea matale. Şi cum faci asta?

1. apelezi serviciul de relaţii cu clienţii 1234.

2. Aştepţi să-ţi spună vocea de gagică sexy "Bine aţi venit la Cosmote" de parcă până atunci ai fi fost plecat din reţea şi apeşi simultan 1 - pentru limba română, urmat de 3 - pentru a avea parte de detalii privind ofertele pentru extraopţiuni (aici doar bănuiesc că nu am fost prea atent) şi apoi 0... pentru a lua legătura cu un operator Cosmote.

3. Aştepţi şi tu ceva vreme, timp în care ţi se spune că apelul e înregistrat ca să-şi îmbunătăţească ei serviciile (secrete) şi că reţeaua e momentan ocupată de alţi pripaşi - sau e la cafea gagica de pe recepţie sau se uită la porn (cine poate să ştie... face chiar sex)... după care în final (la mine a durat cam jumătate de minut) intră tipa să te întrebe ce pofteşti.

4. Îi spui că vrei să scapi de extraopţiune. Ea te pune să aştepţi ca să verifice ceva... Ah, şi te întreabă cu cine are de-a face. Asta e şi o metodă de a afla cine se află în spatele unui număr de telefon. Numai că nu mi-a cerut CNP-ul... şi eram deja înregistrat deja - am înţeles conform legii. Perversă metodă! Şi să mai ai încredere în extraopţiuni!

duminică, 29 iunie 2014

Subtitrare - Spider Lilies

Se spune că fiecare tatuaj are poveste sa. Un artist trebuie să cunoască această poveste, dar nu o poate spune!
Dacă nu dormi începi să confunzi iluzia cu realitatea...

De acum nu mai am nicio altă soluţie! O să trăiesc doar în lumea virtuală, aşteptându-te zi şi noapte...

Din păcate, Takeko adolescentă pare mult mai bătrână decât Takeko la maturitate.
Filmul e realizat undeva prin 2006 şi lansat la începutul lui 2007. Pe atunci Microsoft încă era într-o poziţie dominantă şi Windows XP era cel mai important sistem de operare al lor. Ah, şi telemobilele cu clăpiţă erau o mare şmecherie. Deşi nu ştiu dacă la fel stăteau lucrurile şi când Jade era micuţă şi umbla cu peruca ei verde pe stradă...

Dacă vreţi să vedeţi filmul Ci Qing - Spider Lilies - aveţi subtitrări în limba română mai jos:


luni, 23 iunie 2014

marți, 17 iunie 2014

Amintiri din copilăria de suporter

De fiecare dată când aud huiduit în tribună (la televizor mai ales în ultima vreme) îmi aduc aminte de momentele în care fiind băiet stadioane cutreieram şi mă aşezam adesea cu fundul pe spătarul scaunului - de se luam moşii de mine să şed frumos ca toată populaţia care şi-a adus ziar de acasă.

Aveam 10-12 ani pe atunci, echipa locală se numea Dacia Unirea Brăila şi juca în Divizia C, învingând câteodată cu 8/9-0 contracandidate de care n-a auzit nimeni. Mă duceam singur la stadion - nu-i înţelegeam pe ăia care mă târau după ei ca să-i cumpere lu' mă-sa pâine! luaţi-vă, în plm, fraţilor, un câine şi ăla e credincios ca un creştin cu frica lui D-zeu - că era aproape şi eu eram deja iniţiat... fusesem de câteva ori cu prietenii... apoi, când ştiam că e meci, nu aşteptam să aduc oastea cea mare... mă duceam singur!

Îmi amintesc şi acum de senzaţia aia de copil cu teamă de înălţimi când am păşit prima dată pe poata din faţă a Stadionului Municipal din Brăila. În faţă erau ăia care se chinuiau acolo să ducă mingea dintr-o parte în alta a terenului... dar eu nu prea puteam să fiu atent că îmi era teamă să nu calc pe undeva aiurea şi să nu ajung bilă de bowling. Cu timpul m-am obişnuit...

Noaptea trecută, Germania lui Thomas Muller a bătut - cu suportul grav al arbitrului - Portugalia lui Cristiano Ronaldo. Probabil, cavalerul fluierului a fost intimidat de prezenţa lui madam Merkel în tribune şi a acordat 11 metri (cel puţin discutabil) doar Germaniei... că dincolo atacul întârziat era perfect regulamentar când Portugalia nu trebuie să-şi salveze nici măcar onoarea! Dă-i în mă-sa că-s periculoşi. Lasă-l pe Cristiano - care am înţeles că trebuie să facă striptease pe teren înainte de a executa o lovită liberă ca să vadă gagicile şi gheii din tribună ce mândreţe de băiat avem în prim plan... altfel freza nu  e de ajuns! - să prindă puţină vlagă dată de adrenalină - că altfel  părea aşa de sleit de statul la pomană în soarele brazilian că nici să protesteze covingător n-a putut, remarcându-se fotbalistic printr-un dans şi un şut în zid - şi devenea periculos.

Acum înţelege-ţi de ce sunt brazilienii aşa de buni fotbalişti? În plm, priviţi ce condiţii au ăştia... meci de meci.

Şi aşa mi-am amintit eu de copilăria de "suporter". Cum spuneam, aveam vreo 10-12 ani... şi mă găseam în tribuna I a Municipalului. La un moment dat arbitrul - ca un veritabil muist - a dat penalti echipei adverse. Linişte în tribune, eu întreb: Penalti?... aşa părea... linişte totală. Bă, cine deschide corul de huiduieli?! Şi se ridică ăla micu'  de (probabil) 11 ani şi bagă din toţi bojocii un UUUUUUUUUUUĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂ! A urmat un moment de confuzie! Am fost şocat de mine şi mi-era să nu devin penibil. Era tot linişte! Clipa aia a ducat ceva şi m-am scoborât la loc în scaun să mă fac mic cât un punct trasat cu creinul pe hârtie, să nu mă zărească vreunul... Dar în urma mea toată lumea a început corul de fluerături şi huiduieli. M-am liniştit şi m-am aruncat şi eu în gloată.

Senzaţia aia că eşti prea devreme, contra timp... Toată viaţa am fost cam prea târziu... în urmă. Atunci am fost eu cel dintâi. A fost ciudat.

Acum nu mă mai duc pe stadion. Am crescut. Nu mai sunt aşa entuziast. Nu-mi mai pasă.

duminică, 15 iunie 2014

Cum să creezi o arhivă .rar cu parolă

Dacă există vreun împiedicat tehnologic - care abia s-a trezit din era evului mediu tehnologic cumpărându-şi un calculator - trebuie să ştie că înainte de a urma acest tutorial să instaleze dreacu' programul WinRar! Îl găseşte pe net: se descarcă repede şi se instalează cu câteva click-uri pe butonul Next.

Eu am să fac demostraţia pe un director, dar la fel de bine se poate întâmpla această magie şi asupra unui fişier de orice natură. În acest mod te asiguri că nu toată lumea se va uita la scrierile tale (poate scrii un roman secret despre comunism şi nu vrei să afle nimeni), la pozele pe care le faci sau la filmele cu tine şi cu amanta/amantul ca să o/îl poţi şantaja când va fi cazul.

Dacă aveţi instalat WinRar, căutaţi folderul sau fişierul pe care doriţi să-l arhivaţi şi daţi click dreapta pe el:

Aşa cum se poate observa mai sus, se alege opţiunea Add to archive... - acţiune ce va duce la deschiderea ferestrei de mai jos:

Sus la câmpul Archive Name, dând click pe butonul Browse... puteţi alege unde anume va fi salvată arhiva şi evident denumirea acesteia. Câmpul Archiving options permite userului să aleagă o sumă de modalităţi de salvare a fişierului .rar (în cazul de mai sus am ales să creăm o arhivă "cu lacăt pe ea" şi care va permite recuperarea datelor prin intermediul unei tabele, dar mai există şi posibilitatea de a şterge fişierul sau directorul ce se doreşte a fi arhivat după ce a procesul se încheie - nu e întotdeauna o variantă comodă mai ales dacă a fost setată o parolă greu de memorat... în plus, puteţi citi şi singuri care sunt opţiunile de care mai dispuneţi).

Pentru a seta o parolă pentru arhivă alegeţi opţiunea "Set password..."; veţi avea de-a face cu fereastra de mai jos:

De aici lucrurile or să meargă foarte simplu. Tastaţi parola şi retastaţi-o în cele două câmpuri aferente - ca atunci când v-aţi creat cont de e-mail sau Facebook. Puteţi să alegeţi să criptaţi numele fişierului sau nu... şi click pe opţiunea Ok. În funcţie de cât de imens e directorul veţi avea de aşteptat până când se va termina întreg procesul de arhivare. După asta o să aveţi un fişier .rar pe care să îl salvaţi în cele mai bizare locuri, ca să fie nu doar protejat de parolă, ci şi greu de găsit... fizic.

vineri, 6 iunie 2014

Cum să scapi de ban pă omegle

În mod normal aş fi scris despre şansele ca să avem în finala masculină de la Roland Garros şi anul acesta pe cei doi atleţi desăvărşiţi ai tenisului, Nole şi Rafa, adică încă un meci din lungul şir al celei mai mari rivalităţi din lumea sportului alb. Dar când am văzut că Acces Direct şi-a făcut tricou cu Simona Halep şi toată lumea trimite mesaje de susţinere pentru o fată despre care ieri nu ştia mai nimic am zis să mă depărtez că pute! Pute a ipocrizie!

Oricum cred că Maria Sharapova o să piardă primul set (aşa cum s-a întâmplat în multe meciuri de la acest turneu şi chiar şi în finala de la Stuttgart), după care o să înceapă să strige din ce în ce mai tare, o să meargă mai des la prelată să se roage la zeii tenisului, o să lovească cu racheta şi mai grozav şi mai fără milă în gămălia aia gălbui-verzuie şi o să găsească mai repede linii terenului şi adversara care până atunci părea că face totul cum trebuie să se piardă şi să nu mai găsească soluţii. Deci bănuiesc că Simona Halep o să piardă.

Nu mă înţelegeţi greşit: mi-ar plăcea să câştige. Nu sunt neapărat un fan al ei (dacă joacă cu Aga Radwanska ţin cu poloneza şi mi-aş fi dorit să văd mai mult în turneu scurta urmată de lob executate impecabil şi inteligent de către Aga), dar acum mi-aş dori să ia trofeul pe care l-a câştgat la junioare!

De cealaltă parte, Nole are un meci complicat cu Ernests Gulbis. O apariţie inedită, l-a bătut clar pe Roger Federer, Gulbis îi poate bloca drumul către visul de a-şi trece în cont măcar o dată trofeul din praful parizian. Oricât de serios o să fie Djokovic - şi până acum a fost (doar cu Raonic era să scape ultimul set din braţe) - o să-i fie greu să joace împotriva unui ins imprevizibil şi talentat... care n-are absolut nimic de pierdut.

Rafa are de-a face cu un vechi cunoscut - bătrânul Murray. Ştie că-l poate bate, dar Andy nu se predă uşor. Şi o să-i întoarcă înapoi câte mingi o să fie capabil...

M-am luat cu tenisul şi nu v-am spus de fapt cum se scapă de ban pe omegle. Simplu:

1. ştergeţi istoricul din browser. Eu folosesc CCleaner - care face curăţenie nu doar în browser, ci pe întreg HDD-ul;

2. restartaţi modemul. Folosesc ca provider Romtelecom... la mine metoda a mers de mai multe ori! Deci încercaţi şi voi! :)

vineri, 30 mai 2014

Ponta cu cine votează?!

La alegerile prezidenţiale viitoare, Victor Viorel Ponta ştie că nu poate să voteze cu el însuşi pentru că asta ar însemna că este din cale-afară de egocentric, narcisist chiar. Nu se poate murdări de acest păcat de sorginte liberală, aşa că în cabina de vot va fi un social-democrat autentic şi va vota împotriva candidantului PSD, deci pentru fostul său tovarăş de înjurături împotriva Băsescului, Crin Antonescu - alias Căcărău.

joi, 29 mai 2014

Politica e o siglă

Multă vreme Crin Antonescu a umblat cu sigla PNL - ca partid istoric - prin presă. Probabil i se părea că rostind nişte vorbe lipsite de orice sens - legăturile dintre PNL-ul condus de către Brătieni şi PNL-ul din ziua de astăzi sunt la fel de relevante ca legăturile dintre un dinozaur şi o găină plouată - ei bine, dacă le rostea căpăta o aură importantă... dincolo de jocul politic mărunt al cotidianului.

După ce a lipit sigla PNL la cea a PSD creând o chestie pe care doar laboratorele doctorului Animo o puteau aduce în natură - numai citind denumirea, Uniunea Social Liberală, îţi puteai da seama că există o contradicţie gravă între termeni - în speranţa că are să-i facă felul lui Băsescu, Antonescu este gata astăzi să arunce la gropa de gunoi a istoriei sigla PNL.

Primul pas l-a făcut mutând partidul în grupul popularilor europeni. Al doilea, se pare că va fi cel de aducere la sânul liberal a PDL-ului. Mai ţine minte cineva cum a luat naştere banda asta mafiotă de şterpelire a avutului public?! La un moment dat exista PD şi din catrul PNL s-a desprins aripa "dragă Stolo" formând PLD... după care PLD-ul a fost înghiţit de către PD, denumirea după această ghiftuirie devenind PDL. La fel ca în cazul acelor monştri din filme SF care înhaţă tot în cale şi cresc, metamorfozându-se în dihănii şi mai mari, în mingi de gelatină murdară...aşa a apărut şi PDL-ul. De la un partid mărunt şi insignifiant, înmagazinând PLD şi având la breloc sigla UNPR, PD-ul devenit PDL a contat electoral foarte tare la un moment dat. Apoi, s-a stins în propria osânză.

Acum, ar fi comic ca noua bandă electorală construită în jurul "partidului istoric" să se cheme PLD. Trădare să fie, dar s-o ştim şi noi după nume!

În ceea ce mă priveşte mă doare în pix dacă o să dispară "doctrina liberală" şi sigla PNL de pe piaţă. Pentru că oricum ele nu au existat niciodată decât cu numele. De ce a fost posibilă crearea USL? Pentru că liberalismul nu exista de fapt! Şi nici socialismul nu există.

PSD nu e altceva decât o gaşcă de baroni locali care ţin de ani de zile cu mână forte pe loc zonele în care au devenit stăpâni cumpărând din timp în timp o sumă considerabilă de voturi şi furând ca în codru în rest. Care doctrină de stânga?! Banii nu au culoare politică atunci când ajung unde trebuie.

luni, 26 mai 2014

Campania trece, consecinţele rămân

A mai trecut o vânătoare de electori peste ţara asta. Ca o inundaţie, ca o perioadă de arşiţă... ca o tornadă... a trecut. A lăsat în urmă o opoziţie vraişte - împărţită în segmente insignifiante...

Modul în care s-a dus bătălia a fost de-a dreptul neeuropean. S-a mizat pe liderii de partid ca "locomotive", asta fiind o precampanie pentru prezidenţiale. Singura pe care am auzit-o la TVR 1 vorbind despre proiecte europene, accesarea banilor de la UE etc. a fost doamna Renate Weber - care, după nume, nici nu pare a avea sânge 100% românesc (şi nu scriu asta cu răutate prostească - gen "ne conduc străinii", ci mai degrabă cu admiraţie). În rest, Elena Udrea e naşpa, comuna Nana - sigur e foarte important să se clarifice şi situaţia legală de acolo!, ce faci, fă/mă/bă, Doina, Băsescu e malefic nu se mai poate cu el, controlează justiţia, Ponta e corupt, Iohannis preşedinte, Antonescu îşi sapă mormântul politic, pula-n cur nu e sănătoasă şi doar dacă o sugi mai poţi spera că eşti băiat valid - pardon! asta era din altă parte. Era vorba despre reprezentarea României în Parlamentul European. Aş fi vrut să aud ce-şi propun indivizii ăia pe care trebuia să-i votez să facă în acest sens. Nu era vorba despre cine trebuie sau nu să fie Preşedinte în România!

Din păcate România a rămas repetentă ca de fiecare dată la capitolul europenizare. La noi nu poate să fie decât ca la noi. Iar cei care se duc acolo vor fi nişte slugi ale partidului european din care fac parte. Fără prestanţă, fără pricepere... iar pe europenii importanţi din PE care aparţin tagmei câştigătoare nu-i prea interesează cum s-a câştigat aici bătălia. Vor avea o sumă de slugi care să le susţină ideile.

Rămân totuşi uimit cum de un partid precum PMP - apărut ieri cu ideea înnoirii şi ajuns să includă slugile lui Băsescu din PDL... a primit destul de multe voturi. Dacă avea 0,1%... aş fi înţeles, dar aşa...

Ca să nu mai vorbim despre Mircea Diaconu - "singurul candidat cu adevărat independent din România" (V. Ponta) - care a fost susţinut masiv de Antena 3, independenţa lui politică e măcar îndoielnică din acest punct de vedere. El n-a spus cum o să ne reprezinte la Bruxelles, ci doar că Băsescu şi slugile lui din justiţie îi pun beţe în roate în treba candidaturii. Lucru inadmisibil într-o ţară liberă, pretins democratică!

Iar discuţia de după exit poll-uri a fost aceeaşi! PSD îl are pe Victor Ponta candidat solid la prezidenţiale. Antonescu e la 15%, iar restul nu prea contează. PDL-ul ar mai putea emite pretenţii... dar atât. Nimic despre Europa, nimic despre reprezentarea României acolo...

Şi să vezi cum adunau ei procentele la telvizor ca şi cum acest lucru se poate din punct de vedere matematic. Şi fiecare aduca în felul său, ca să ajungă la rezultatul scotat în interesul "dreptei" sau "stângii"... În statistică, dragi jurnalişti şi politicieni distinşi nu e, bre, ca la aritmetica de clasa a treia! Te cruceşti când auzi enormităţile pe care le debitează oamenii ăştia. Adevărul este că aşa s-a dus campania. Pe ideea de Victor Ponta, Crin Antonescu şi Elena Udrea. Dar totuşi!

Totuşi - până la urmă nu are niciun sens! Nu? La noi procentele se aducă precum o fac analfabeţii care nu pricep cerinţele unei probleme, dar cunosc numerele, le pot înţelege cât de cât şi ştiu operaţiile de adunare şi scădere. Facem după cum ni se pare nouă corect şi sună bine pentru patidul pe care-l reprezentăm. Altfel, nu se poate explica modul absolut ilogic în care se făceau calcule la televizor noaptea trecută.

vineri, 23 mai 2014

M-am depăşit pe mine însumi într-un turneu de snooker!

Şi iată şi dovada - break de 46 de puncte:

Ultima mea ispravă de acest gen s-a întâmplat acum vreo două luni... atunci obţineam un break de 35 de puncte. Nu e cine ştie ce, dar am început să mă pricep. Mâine-poimâine parcă vezi că mă laud cu un century...

P.S. Jocul se cheamă CueClub 8 - eu de data asta eram la secţiunea turneu de snooker. Prima dată am jucat prostia asta în liceu - prin 2005... şi mi-a plăcut la nebunie mai ales că tot în acea perioadă descopeream sportul cu pricina...

marți, 20 mai 2014

Aş vota cu domnu' Dan

Nu, pe bune! Cum să nu votezi cu domnu' Dan? Adică, el ţine cu poporul. Cum ştim asta? În primul rând că ne spune, iar în al doilea rând pentru că a înţeles din vreme că românii au un apetiti ridicat către bârfă, iar el a căutat-o mai bine de 100 de episoade pe Elodia la televizor. N-a găsit pe nimeni, dar a renunţat?! Niciodată. Mai ieri apărea la România TV să ne spună că ştie unde este Elodia. Deci când se apucă de treabă e perseverent. Un ins care nu se va lăsa până nu va face din bârfa televizată o artă adevărată, una mai pe placul românilor decât cea dintre Ponta şi Băsescu.

Cu toate astea am zis că aş vota... în niciun caz că voi vota. De ce? Hai să analizăm pliantul - care încă puţea a cerneală când l-am găsit în cutia poştală - primit ieri:

Verso:
Pe lângă faptul că împărţirea hârtiilor era însoţită de o maşină care transmitea un discurs de semianalfabet al domnului Dan - în sensul că citea împiedicat toate cuvintele ca un semianalfabet veritabil până la capăt, adică până la punctul de dincolo de "Votaţi candidaţii partidului Partidului Poporului Dan Diaconescu pentru că nici nu ştiţi ce pierdeţi" (apropo de asta: pierdem dacă votăm sau dacă nu votăm? că e cam ambiguă fraza... n-are niciun sens) - să vedem ce au scris PR-iştii. Cică există situaţii bune şi situaţii nasoale în ţară şi în localitatea în care candidează... Pe bune?! Un clişeu mai plicticos de atât nu aţi găsit? Domnu' Dan... eu speram că-l angajezi pe Lazarus să ne convingă să te votăm. Nişte discursuri înflăcărate: o vom găsi pe Elodia ca pe Boldea - şi în gaură de şarpe; îl vom avea invitat în fiecare seară la o şuietă televizată pe Mazăre; n-aveţi pâine? mâncaţi în plm cozonac!; vom mai cumpăra odată combinatul Oltchim cu banii în saci; şi vă vom mai întreba încă o dată dacă Cioacă şi-a făcut nevoile între Bran şi Rucăr; vom face de două ori mai mult rating; etc. etc. în aplauzele mulţimii cu melodia lui Kheops cu Georgiana - Indecent ("Ăsta-i genul de refren/ pe care tu renunţi la sutien/ Ai încredere în ce-ţi spun/ Dacă am o întrebare - pot să ţi-o pun?") şi Magda să se urce pe masă să danseze...

Apoi, vine vorba de întâlnirea cu românii. Ca să se discute probleme şi soluţii. Vă zic de la obraz domnu' Dan. Cum aşa ceva? Dacă v-aţi îmbrăcat la costumul de politician v-aţi pierdut hazul. Se face în următorul fel: pentru sesiunea de autografe şi poze cu vedeta (la pachet cu tot tacâmul - Elodia din ceară, Cioacă din ceara mă-sii, Tolea, Lazarus, Magda şi Ildico) veniţi în cutare loc, în intervalul cutare... Ne jucăm domnu' Dan? Ce înseamnă asta?!!!!

Pe urmă, zice să mai aşeze şi niţel adevăr printre rânduri. Auzi: "România trebuie să fie văzută şi cunoscută aşa cum noi, românii, vrem să o arătăm tuturor - plină de mândrie în frumuseţea ei cosmopolită." Adicătelea: frumuseţea ei cosmopolită, plină de oameni care adoră să vadă tot soiul de scabroşenii la televizor pentru că în comparaţie cu ele să se simtă în largul său cu ei înşişi sau să se simtă bine cu ei înşişi tocmai pentru că văd că nu sunt singurii ciudaţi ai ţării...

Final apoteotic care vine cu răspunsurile. Şi transformarea lor în realitate. Cu r mare! Majuscule! Ca să se vadă. Nimeni n-are niciun răspuns la nimic. N-au avut atâţia alţii... o să le aibă domnu' Dan... Zi, bre, de carnavalul de la Mamaia ca sărbătoare naţională, ziua porţilor deschise la birturi - ca să mai uităm de necaz... şi dă-le-n mă-sa de răspunsuri...

joi, 15 mai 2014

Lostriţa - comentariu

Bă, din ce am înţeles eu, iar vin apele peste România. Şi pentru că tema inundaţiilor este la modă şi mai ales pentru că ne-am cam lăsat pe tânjeală în prezentarea textelor de liceu - şi bacul bate la uşă numai că nimeni nu-i deschide: dă-l dreacu' să-l ia apa! să-l ducă la gârlă - o să vorbim astăzi despre Lostriţa lui Vasile Voiculescu.

Din câte-mi aduc aminte am zăbovit vreo două săptămâni şi ceva la textul ăsta, comentându-l şi pe diagonală şi de la început la coadă şi de-a-ndoaselea...

Lostriţa din poveste - ca să vă faceţi o idee - seamănă leit cu peştele ăla nenorocit din episodul când Tom (din Tom şi Jerry) se duce la pescuit şi e cât pe ce să captureze un răpitor, care îi fute o coadă peste muie... de-i şterge tot display-ul! Era al dracului peştele ăsta, mulţi au încercat să-l prindă, niciunul n-a reuşit. Ba unii din ei s-au cărat dintre cei vii.

Aliman - ce nume de idiot - n-avea liman. Era nelimitat. Unii ar zice că se potriveşte bine numele ăsta poliţiştilor din zilele noastre, care sunt "cât malu'"... de asta e nume de imbecil! Şi se pune băiatu' să mi ţi-l prinză pe acest peşte mai alunecos decât un porc unsuros la un concurs al cowboy-lor americani. Reuşeşte să puie mâna o dată pe dihanie, dar aia îi fute o coadă peste faţă şi îl întreabă dacă aşa te comporţi cu o mostruozitate?!

Aşa că nebunu' se duce la un vraci - un fel de mama Omida de sex masculin - care-l pune facă o lostriţă de lemn şi să o vâre în lac. Când m-a întrebat pe mine profa de ce căcat a aruncat Aliman lostriţa de lemn în râu... eu am răspuns ca să nu i se simtă lipsa! Bă, şi a râs nebuna de mine. Se aştepta la un răspuns din ăla legat de magie... dar eu am interpretat textul ca un copil pragmatic: după ce a fost pusă lostriţa falsă a apărut o gagică - cu ochi sticloşi şi dinţi zimţaţi ca de peşte - de care s-a îndrăgostit Aliman ăsta. PLM! Ce altceva să înseamne dacă lostriţa reală nu mai era, iar lostriţa de lemn era observată când şi când de sătenii de pe râul Bistriţa!? Aşa că mai puneţi copiii de 16-17 ani să interpreteze texte din astea... că vedeţi voi ce are să iasă!

Mă-sa lu' fata asta ciudată a venit şi a luat-o înapoi acasă, nesuportând ideea s-o lase pe mâna unui golan de pescar ca Aliman.

Aşa că băiatul care a rămas fără iubire şi deci sex... s-a apucat de melancolie şi băutură prin cârciumile satului. De acolo vine şi vorba aia că nu există femei urâte, ci bărbaţi insuficienţi de beţi! Aşa că l-a convins una că îi arată ea pizda de consolare... numai să o ia de nevastă.

Când toate erau pregătite pentru marele eveniment vine nebunul satului şi strigă în gura mare: Lume, lume. Lăsaţi dreacu' nunta. Alimane! Alimane! Lostriţa a apărut din nou pe râu şi te cheamă să vă luaţi. Tâmpitu' n-a mai ţinut cont de nimic şi s-a dus să îmbrăţişeze peştele ca pe o nevastă disperată - din serialul cu acelaşi nume... şi a crăpat neînsurat!

P.S. O să pun pentru final un fragment dintr-o conversaţie dintre dr Wilson şi dr House - din House MD - sezonul 2 - ep. 17 - All in:

Wilson: "Have you read Moby Dick?"
House: "It was a book?"
Wilson: "It was 10 years ago."
House: "12."
Wilson: "Obsession is dangerous."
House: "Only if you're on a wooden ship and your obsession is a whale. I think I'm in the clear."
Wilson: "You do realize it's a metaphor?"
House: "You do realize that the point of metaphors is to scare people from doing things by telling them that something much scarier is going to happen than what will really happen? God I wish I had a metaphor to explain that better. Go back to the game. Don't worry, I'm not going to get even by witches."

miercuri, 14 mai 2014

confident

Stimaţi specialişti în resurse umane, când faceţi o traducere după ce au scris colegii dvs. din ţările anglofone trebuie să ştiţi că există şi prieteni falşi: exemplu - confident, în limba română însemnând încrezător! În niciun caz confident... şi mai gândiţi şi voi puţin! Ce treabă ar avea confidenţa la un job de team leader!? Alarmă!!!... dacă era securist alta era socoteala, dar aşa...


marți, 13 mai 2014

O altă P.D.J.

Am să încerc să scriu fără să am vreo idee de ce anume am să scriu. În primul rând absenţa mea internautică/internaută a fost cauzată de nişte probleme (să le numim) tehnice!

Am ratat finala Campionatului Mondial de Snooker pentru că exact când mă pregătisem intens să nu adorm a căzut curentul! PLM! Beznă totală... Am văzut a doua zi, uşor surprins, că Ronnie a fost înfrânt! Acum e vacanţă.

În altă ordine de idei am constatat ieri că pentru a zbura trebuie mai întâi să te ţii bine pe picioarele proprii şi personale. Mă ştiu un om al planurilor atent puse la cale... numai că nu iau în calcul deloc imprevizibilul. Şi asta duce la pământ pe oricine. Apare o necunoscută de care nu ai ţinut seama... şi întoarce cu susul în jos totul! Sau, mă rog... aproape totul. De asta mă tem cumva că mâine poimâine după ce am pregătit totul de drum apare ceva şi... trebuie să schimb din nou macazul.

În rest, doar de bine.

duminică, 4 mai 2014

Loto 6 din 49 C++

Dacă nu ştiaţi - deşi eu v-am mai spus - sunt specialist în comunicare şi apărător al religiilor de pretutindeni... şi în plus programator junior.

Mi-am propus să scriu un program care generează aleator un şir de 6 numere unice din 49.

După ce rulaţi programul veţi fi puşi în situaţia de a introduce un număr - am zis eu mai mic decât 3500... se pot alege şi alte numere mai mari, dar valoarea acestor numere trebuie să se găsească în intervalul variabilelor de tip int! Funcţia rand() ar genera mereu acelaşi şir (cel puţin eu nu am primit la rulare decât acelaşi şir de numere), aşa că am introdus această variabilă care să schimbe puţin procesul de generare a numerelor de la loto. Nu e cel mai bun instrument, dar programul de mai sus vă poate ajuta atunci când sunteţi în dilemă şi nu ştiţi ce numere să jucaţi săptămâna asta la loto.

Dacă vă întrebaţi cum am făcut şmecheria cu acea casetă text în interiorul postării... codul ar fi următorul:


P.S. Dacă mai găsiţi pe altundeva acelaşi cod C++ nu e plagiat! Tot eu l-am aruncat acolo... ca să fac nişte probe.

sâmbătă, 3 mai 2014

Mai mult decât lene

Aţi citit romanul "More than human" pe care l-a scris Theodore Sturgeon (în română "Mai mult decât oameni")?! Nu?! Şi ce mai aşteptaţi?! Găsiţi o versiune pdf şi online!

De ce vă întreb lucruri din astea sfinte, când a început vânătoarea de electori şi avem trebi' mai arzătoare la ordinea zilei? Aşa ca să ne destindem.

Despre Th. Sturgeon am citit prima dată în Almanahul Sci-Fi Magazin unde era publicată scrierea "Un OZN de singurătate". În facultate, la un curs de filosofie, domnul profesor a spus că Nietzsche se referea la om ca la o fiinţă eşuată. Pentru că toate celelalte vieţuitoare de pe planetă au evoluat apoi în altceva - unicelularele în pluricelulare, peştele în amfibiu etc. - pe când omul de atâta amar de vreme de când a apărut nu a evoluat într-o fiinţă superioară. (E cam semidoctă această modalitate de a cita în felul ăsta - fără să fi citit sursa cu adevărat, dar rămâne ideea! Asta e importantă! Am citit pe la 16-17 ani nişte aforisme de Nietzsche: nu le-am prea priceput şi am bănuit că nu sunt nici traduse cum trebuie. De asta mi s-a părut greoi. Şi oricum nu cred că era nici vârsta propice, nici experienţa în lectură... dar, repet, rămâne ideea expusă mai devreme - în ciuda semidoctismului asumat!) Bine, mă, poftim, zice Sturgeon. Şi inventează un nou tip de fiinţă - homo gestalt. Dar fiinţa asta nu e un om întreg, individual! Un gestalt este alcătuit din mai mulţi indivizi - jumătate puteri paranormale şi jumătate delicvenţă juvenilă. Adică, au un ins telepat cu puteri hipnotice pentru cap, două gemene cu defecte de vorbire ce se pot teleporta având rol de „mâini” (nu mă întrebați cum e asta posibil), corpul e o fată cu puteri telekinetice (autorul a ales un corp sexy! ce perversiune...) şi creierul un mongoloid care poate procesa uşor informaţiile, dar nu le poate partaja cu ceilalţi decât prin telepatie...

Când am citit eu despre faptul că Gerry nu trebuie nici să se ducă la toaletă... că îl rezolvă Janie... mi s-a pus pe suflet. Şi am râs. M-am gândit apoi la ce anume se spune despre Napoleon. Cică împăratul autoproclamat (un fel de rege al ţiganilor, dar cu vreo 100 de trepte mai sus ca putere şi influenţă politică) făcea mai multe lucruri în acelaşi timp. Ca în filme când scriitorul nu stă el la masa de scris, ci are o duduie care tastează sau notează cu pana... el doar dictează. Normal că poţi să dictezi şi să mănânci în acelaşi timp. Bine, cică Napoleon putea lucra la mai multe scrieri în acelaşi timp. Întreba doar unde a rămas şi continua... Băiat deştept. Bă, şi atunci mi-am zis: stai aşa frate! Vreau şi eu să fiu un ins din ăsta cu mai mulţi membri. Că am în minte câteodată multe idei, dar mi-e lene să le scriu - scrisul îmi distrage atenţia. Am unele chestii practice, dar nu am materialele necesare să le experimentez! Aş face o grămadă de chestii, numai că nu am timp pentru toate şi nici răbdare. Aşa dacă cineva s-ar ocupa de gândit, iar alţii de pus în practică... ce viaţă frumoasă am duce.

La fel ca şi în "Un OZN de singurătate" şi în "Mai mult decât oameni", Sturgeon pune problema supra-sentimentelor unei fiinţe superioare omului. Dacă omul e singur... de ce singurătatea unui homo gestalt nu ar fi şi mai apăsătoare?! Chiar dacă poate gândi mult mai eficient...

Cred că Theodore Sturgeon s-a gândit la ce m-am gândit şi eu. Pentru că în "Dumnezeu pentru microcosmos" prezintă un om de ştiinţă care, dându-şi seama că nu poate să inventeze ceva care nu este chiar în pas cu vremea - fiind dependent de cunoştinţele din epocă, îşi crează o nouă lume microscopică în care evoluţia e ceva mai acelerată. Practic crează nişte oameni mult mai rapizi decât noi. Timpul lor e mai scurt decât al nostru... aşa că ei ajung la o maturitate tehnologică mult mai repede. Iar "Dumnezeul" lor beneficiază de pe urma invenţiilor acestora. Lene, lene şi iar lene...

vineri, 2 mai 2014

Asterix şi OLX

V-am spus eu că îl avem pe Ronnie în finală anul ăsta la Crucible?! Da, aşa am făcut. Totuşi, cât de nedrepţi faţă Barry Hawkins au fost cei din public. Nici măcar o încurajare! Numai "Come on, Ronnie!" în sus şi în jos...

Am remarcat în public specimene la fel ca acelea pe care le văd interpretate în unele reclame TV pentru site-urile de anunţuri. S-a rebranduit mercador şi asta înseamnă că trebuie să ne comportăm ca oamenii intoxicaţi cu plumb, alergând după fluturi. Mare poveste: n-o să mai fie "Pute anunţ pe mercador şi găseşti cumpărător", ci Pune anunţ pe OLX şi sugi pula ca pe-un pix... Nu! Trebuie să ne mirăm ca la festivalul penisului din Japonia! PLM, îmi plăcea nenea ăla care cerea o bormaşină ca să-şi enerveze vecinii care au dat muzica tare noaptea. Acum, am aşa o idee proastă despre mine dacă aş intra pe site-ul respectiv. Ca şi cum ar fi doar pentru oameni care bat fericiţi din palme o roată care se învârte...

De cealaltă partă, tocmai.ro... după seria cu Văru şi suita lui de ponei însoţiţi de fete îmbrăcate sumar cu fundă... ne aduce în prim plan un potenţial client care poartă o discuţie la telefon cu un potenţial vânzător (clienţi ai tocmai.ro sunt amândoi - mă refer la contractul de vânzare-cumpărare!). Şi puştiul ori are probleme cu auzul - puneţi dracului unul care înţelege ce spune ăla la telefon sau fă-l să strige mai tare ca să audă bine din prima - sau cu înţelegerea! Mai degrabă ultima. Că o spune pe un ton de mirare: "Cum? Livrarea e gratuită?!" PLM, eşti idiot sau ce?! Nimeni nu vorbeşte aşa la telefon dacă e om normal. Oricum pare că de fapt câinele l-a dresat pe copilul ăla nevinovat să cumpere plasma. Seamănă destul de bine cu potaia aia din Due Date, care se masturbează când o face şi stăpânul... tot ăşta puţin idiot...

joi, 1 mai 2014

Preludiul unei amăgiri

E 1 mai, ziua muncii. La noi se sărbătoreşte prin nemuncă. Ceea ce voiam eu să spun azi e că am fost oarecum uimit de cât de ieftin este un sclav online. Cât de repede se poate lăsa păcălit un om de o iluzie care oferă aceleaşi chestii mizere, dar numai că în porţii mai mici şi cică mai repede! Aceeaşi măgărie cu altă pălărie...

P.S. Alan McManus ne-a dezamăgit, contrazicându-ne pronosticul. Ieri a plecat cu tot cu pijamalele sale acasă!

P.P.S. Se pare că în finala de anul acesta de la Campionatul Mondial de Snooker îl vom avea pe Ronnie împotriva lui Mark sau a lui Nelu. Dacă e să îmi amintesc de finala de la Masters... aş zice Nelu. Dar acum să aşteptăm să nu facă Barry vreun pocinog şi să ne trezim cu el în finală... :))))

miercuri, 30 aprilie 2014

Cum să configurezi router-ul Huawei HG658

Am primit cu vreo două zile în urmă un nou router pentru conectare la internet de la cei de la Romtelecom. Mă sunaseră o duduie de la ei înainte de Paşte şi mă anunţaseră cu privire la măreţul eveniment. Cică e mai bun... că e mai nou... şi că poate avea conexiune wireless. Toate bune şi frumoase. Desfac pachetul, conectez router-ul la computer... aştept să se aprindă toate ledurile... încerc browser-ul de internet: eroare! Cu vechiul modem netul funcţiona instantaneu.

Mă uit pe instrucţiuni... Înţeleg că trebuie să accesez o pagină de configurare. Aceasta este: http://192.168.1.1/... Am accesat pagina şi aici m-am împotmolit. Introdu, frate, parola şi numele de utilizator. Pe foaie scria că implicit ambele sunt admin/admin. PLM, fac asta... eroare! Nu am reuşit să mă conectez. Tastez din nou... de data asta atent... la fel! PLM... încerc majuscule, încerc administrator... nimic. L-am resetat. Nimic. Aceeaşi eroare.

Sun la Romtelecom... şi tipul care răspunde îmi spune amabil că trebuie să mă uit pe spatele router-ului unde este un câmp WEB_PASSWORD. Şi de ce căcat nu aţi inclus în documentaţie un P.S. Bă, frate, dacă nu merge cu parola admin, atunci uită-te pe spate la router şi acolo găseşti o parolă. Şi din punctul ăsta treaba a mers ok. Bine, a trebuit să dau un restart computerului pentru ca să mă pot conecta la net după ce am introdus numele de utilizator şi parola de pe contract şi am făcut click pe submit.

Pentru alte configurări puteţi să vă uitaţi şi pe documentaţia electronică de la ei - pe care am zis să o includ mai jos:


P.S. Mulţumit în continuare lui Katy că ne pune la dispoziţie spaţiul virtual de pe scribd.com pentru a ne plasa documentele electronice.

marți, 29 aprilie 2014

Dicţionar de platitudini - lecţia I

Oamenilor le plac clişeele. Sunt pe înţelesul lor; sunt chestii standard pe care le rostesc toţi; acele formule magice gen abracadabra - care nu înseamnă nimic - dar care îi fac pe oameni să pară că ştiu despre ce vorbesc; tipare care se pot aplica la cât mai multe situaţii, simplu şi fără bătăi de cap.

Iată un exemplu: Cei care nu-şi urmează visele, nu vor realiza nimic în viitor. Ca şi cum toţi ăia care au alegat după plăsmuirea din capul lor au reuşit. Sigur că dacă urmăreşti să devii ceva convins că vei reuşi şi nu te laşi doborât de barierele care ţi se pun în faţă... există mai multe şanse să ajungi acolo decât dacă te lamentezi. Normal! E logic! Orice prost se poate gândi la asta. Dar asta nu garantează niciodată reuşita.

E ca şi cum ai spune că scenele din filmele americane în care un personaj având doar un pistol - destul de performant şi ăla, dar mic în comparaţie cu un automat - iar ceilalţi AK 47 sunt pe bune. Omul şi-a urmat visul şi a câştigat deşi situaţia îi era potrivnică.

Obiectivul urmărit trebuie să fie şi realist şi oportun. Şi clişeele nu se pot aplica la toţi pentru că nu toţi sunt la fel... unii au mai multă putere de convingere, alţii mai puţină... unii ştiu să prevadă apariţia unui moment favorabil şi să-l speculeze, alţii nu... etc.

P.S. Trei ani... şi încă aştept lecţia a doua!

luni, 28 aprilie 2014

penisul electronic

După ce a fost inventată ţigara electronică unor cercetători britanici le-a venit o idee briliantă: inventarea unui penis electronic. Acesta este conceput astfel încât să ofere toate beneciile unui penis obişnuit, dar fără să lase gravide fetele de liceu. Aşa că bărbaţii deja au dat buzna la doctorii de la Spitalul de arşi (adică, locul în care se ard oamenii) pentru a obţine un certificat medical care să le permită să-şi modifice scula cu una electronică...

Femeile însă sunt sceptice în privinţa noii invenţii. Se tem să nu capete vreo boală cu transmisie sexuală informatică... vreun virus sau un troian care să le deregleze gândirea.

De asemenea, o altă echipă de cercetători din Japonia a pus la cale crearea unui vagin electronic, care să ofere toate beneficiile unui vagin obişnuit, dar care să scape bărbaţii care merg la curve de pericolul bolilor venerice. Majoritatea bărbaţilor au zis că or să-şi bage pula adânc în treaba asta nouă. Prostituatele de pe întreg continentul Atlantida au zis că nu se simt ameninţate de noua invenţie pentru că bărbaţii vor carne şi sânge, vor lucruri autentice, vor un orgasm falsificat ca la carte, vor actorie, prefăcătorie... nu roboţi fără sentimente.

În acelaşi timp, păpuşile gonflabile au zis că îşi vor face update, implementându-şi noul tip de vagin electronic pentru a atrage un segment mai mare al neadaptaţilor bogaţi, labagiilor de pe net şi al celor cu fetish-uri bizare...

Ce-i ai zis?! Astea deja au fost inventate de mult? Ce? Se numeşte vibrator? Şi eu cum de nu am ştiut?

duminică, 27 aprilie 2014

Jurnalismul de intreprindere

Citesc din când în când Obiectiv - Vocea (tăcută) a Brăilei şi sunt mereu surprins de greşelile evidente şi banale pe care marile jurnaliste de acolo le comit. În ţara în care Traian Băsescu se chinuie să-l copieze pe Vladimir Vladimirovici, Ponta copiază lucrarea de doctorat şi marea procuroare Laura Kovesi face la fel ca Victor Viorel... ar putea părea ridicol să ne mai punem problema că nişte jurnalişti absolut necunoscuţi iau un comunicat de presă şi-şi pun numele în frunte ca şi cum ei au scris minunatul text.

V-am mai spus că la Obiectiv lucrează nişte jurnaliste foarte talentate în ale plagiatului: Cristina Dosuleanu ia comunicate de presă de la instituţiile de învăţământ şi le pune la ziar, iar Alina Mihai produce aceeaşi muncă, dar în legătură cu departamentul de relaţii publice de la Poliţie. Ei bine, tot la acest minunat ziar pe care-l citesc din când în când există o semi-jurnalistă - Rodica Perianu - care e trecută în caseta redacţională la partea tehnică. Din când în când - de regulă în weekend când lumea are alte planuri - femeia se sacrifică şi aşază numele propriu în fruntea comunicatelor primite de la felurite surse de informare.

Ca jurnalist trebuie să ştii măcar limba română cât mai corect cu putinţă. Că doar din scris se spune că-ţi câştigi existenţa. Limba pe care o foloseşti te ajută să cumperi şaorma. Nu produci nişte texte fenomenale cu multe bliz-bliz-uri şi floricele ca să meriţi aprecierea stilistică. Scrii dracu' un text banal şi incolor ca apa. Aşa că măcar scrie-l corect din punct de vedere gramatical. Ei folosesc, însă, altfel limba... şi mă refer la greşelile gramaticale (voi ce dracu' aţi înţeles?!). Bre, v-am mai spus, dar nu vreţi să băgaţi la cap! E întreprindere - cu î! Nu intreprindere!

P.S. Că aşa pot să-i spun şi eu lui Jenel Şogor să şogorească şi cu mine nişte texte de-ale lui şi pot şi eu să le dau la ziar... şi uite ce jurnalist sunt. Mai ales că, din ce am înţeles, la Palatul Copiilor... una dintre jurnalistele menţionate mai sus... ţine nişte cursuri.

sâmbătă, 26 aprilie 2014

Bă, iar vine Apocalipsa

Am văzut cu o seară în urmă la România TV. Unde în studio se discuta - la fel de relevant ca la clacă satului - despre profeţii, comunism, Papa Ioan Paul al II-lea, contraspionaj, iluminati... şi aşa mai departe. Lipseau din platou Cedry2k şi Dragonu' AK 47  ca să ne spună că "Al treilea ochi al lui Big Brother nu doarme niciodată/ Te filmează satelitu', moadăfacă..." şi dramatismul era complet ridicol.

Şi de ce vine sfârşitul? Unde se arată?! Habar nu am! Ce am înţeles e că s-a arătat Sfânta Fecioară de vreo trei ori (cui? nu pot să vă spun: femeia asta n-are ce face în cer de-a dreapta sau stânga Tatălui şi se mai arată prin lume)... sau că o cruce de la mormântul fostului suveran pontif a căzut cu patru zile înainte (înainte de ce eveniment nu am priceput) peste un puşti de 14 ani şi l-a strivit trimiţându-l în împărăţia lui D-zeu sau Satan! Ce pot să spun? Nu se mai nasc în ziua de azi copii precum Micuţul din romanele lui Sven Hassel, crescuţi la orfelinat şi obişnuiţi cu greutăţile vieţii. Azi cum cade o piatră mai mare peste ei... cum se îmbolnăvesc de deces!

Acum vreo câteva luni am avut o insomnie apocaliptică şi eu. În sensul că am văzut un documentar cu un scenariu pus la cale de către cei de la televiziune ce se ocupă cu astfel de programe (cred că era National Geographic) în care o gaură neagră care circula prin univers besmetică se ciocnea de Pământ. Fusese reperată şi omenirea mai avea în jur de 50 de ani ca să găsească un plan de supravieţuire. Trebuia să se care de pe Pământ cât mai repede. Şi tot pânzele erau luate în calcul să ducă lumea pe altă planetă locuibilă... cu vântul cosmic înainte, flăcăi! Toată chestia se termina exact cum se termină orice film american. Cu happy end. Şi cu un copil supravieţuitor care priveşte pe fereastră când nava se îndepărtează, iar acolo vede cum planeta natală explodează... un sentiment nostalgic şi trist îl cuprinde pentru că acolo se găseşte cel mai bun prieten al său, care n-a ajut pile sau noroc de gene bune ca să plece. Întrebarea mea era... dacă gaura neagră a distrus Pământul ce naiba o împiedică să înghită şi nava de supravieţuire a speciei?!!!

Aşa că... în spiritul românesc... eu zic să avem măcar o dată pe an o zi în care să sărbătorim o apocalipsă ratată. Că vine din ce în ce mai des şi noi nu facem nimic în privinţa asta! Măcar să bem zdravăn după ce am văzut că ne-a ocolit năpasta!

vineri, 25 aprilie 2014

Ferma animalelor perverse

N-o să-ţi vină să crezi ce au pus ăştia în manualul de clasa a II-a. Rămâi mască! Uite ce fel de probleme cu subînţeles li se pun unor copii de opt ani:

Aparent inofensivă, problema duce imediat la simbolurile oii negre şi al caprei... Iar la un calcul simplu, aşa cum prevede enunţul problemei: 347 - 159 - 188 = 0, observăm faptul că la fermă nu se găseşte nici măcar o oaie albă!
Vă daţi seama ce desfrâu e la ferma asta dacă împerechem oile negre (ale fermei) şi caprele?!  Iar asta li se spune micuţilor de 8 ani chiar în vacanţa de Paşte. Învăţământul din ţara asta pregăteşte viitoarea generaţie de cititori ai tabloidelor pe banii statului, cu acceptul tacit al dascălilor, care recomandă astfel de manuale porcoase elevilor!

joi, 24 aprilie 2014

Povestea lui Harap-Alb - comentariu

Nu ştiu cum mai e pe vremea voastră, stimaţi elevi de liceu, dar pe vremea mea la examenul de bacalaureat - la limba română - putea să existe un subiect legat de basm. Nu mai cunosc ce basme moderne sau mondene citiţi voi în zilele noastre antebelice... eu m-am oprit la Povestea lui Harap-Alb (un fel de Games of Thrones, numa' că fără efecte speciale). Aşa că revenim la o rubrică foarte apreciată de către noi toţi: cea a comentariilor literare, cea de prezentare a unor opere de liceu.

Bă, uite un titlu cu adevărat cinstit! Toată stima pentru Ion Creangă - dacă el l-a conceput - sau pentru oricine de la revista Convorbiri literare - care se îndeletnicea cu punerea de titluri în cadrul revistei. Titlul vorbeşte de la sine: este vorba despre povestea unui tânăr - care capătă la un moment dat nickname-ul de Harap-Alb - şi trece printr-o serie de întâmplări ca să ajungă împărat şi să fie fericit de-acolo până la adânci bătrâneţi, când, inevitabil, o să crape şi o să i se facă mausoleu ţigănesc.

Şi acum să vorbim despre poveste în sine. La început puştiul nostru este prezentat drept mezinul lui unui crai - frate cu Verde-Împărat. Dacă nu v-aţi dat seama deja împăratului i se trăgea numele de la obiceurile sale sănătoase - mai un zarzavat rulat după colţ, mai un zarzavat la bong... şi din iarbă în iarbă a căpătat şi un ten de extratestru modern. Dar oricât de fericit era împăratul acesta şi lipsit de griji n-a prestat prea bine la soţie şi asta i-a născut doar fete. Deci "din canci moştenitor"! Aşa că şi-a amintit că frac-su' (craiul sau ta-su' lu' Harap-Alb), care era un nene mai vânjos şi obţinuse de la nevas-sa trei feciori. Şi i-a cerut să-l trimită pe cel mai vrednic ca să moştenească tronul.

Ca să-i pună la încercare pe micuţi, craiul s-a postat sub un pod... costumat în urs (avea blana de pe vremea când mergea la colindat) şi când fii lui treceau pe acolo le tăia calea şi îi speria. Primii doi prunci s-au speriat de arătarea aia - erau mai normali la cap, cum dreacu' să nu te sperii de un urs hămesit... căruia nu i se văd nici coastele - şi s-au întors acasă. Le-a ieşit satana în cale.
Ăla mai micu' şi mai piticu' sfătuit de Sfânta Duminică - un fel de mătuşa Tamara, dar mai de la ţară - s-a dus în grajd şi-a dat jăratec cailor! Când a văzut cu ce gloabă se alege îi venea să se taie cu lama, dar nu s-a pierdut cu firea şi-a folosit biciul din dotare. Potaia de cal nu s-a lăsat speriat cu una cu două şi a terminat tava cu jar, transformându-se într-un armăsar cu aripi. Unii i-ar spune Pegas, dacă nu le-ar fi frică să nu fie confundat cu o bicicletă foarte populară în anii comunismului şi postcomunismului din România.
Vă spun că ăsta era puţin dereglat la cap pentru că era să folosească gheoaga asupra tatălui său la încercarea de pe pod. Ce să mai încolo şi-ncoace: complexul lui Oedip! Îi crăpa capul tatălui său şi o lua de soţie pe mă-sa... dar ta-su' s-a dat de gol în ultima clipă şi a stricat poveste cu incestul. Iniţial Creangă asta a vrut să facă, dar s-a răzgândit ca să nu râdă cei de la Junime de fetish-urile lui.
Aşa a ajuns să plece mai departe fiul cel mic al craiului cu o blană de urs în tolbă şi două sfaturi preţioase: să se ferească de spâni şi pieile roşii. Pe drum dă de trei ori de un spân. Prima dată îl evită. A doua oară îl evită. A treia oară cică îi cu noroc şi spânul îl îmbârligă pe motiv că aia e ţara spânilor. Ce să înţelegem noi de aici? Că fiul de crai era nătâng rău! Nu şi-a dat el seama că PLM era acelaşi ins?! De unde PLM ţara spânilor?! Dacă nu mă credeţi pe mine să faceţi o şedinţă de spiritism ca pentru Iulia Haşdeu şi să-l întrebaţi pe "Nică" însuşi cum şi-ar caracteriza personajul - nebun de legat şi nătâng!
Şi cum era foarte prost fiul de crai a fost păcălit să intre în fântână şi şi-a pierdut identitatea căpătând nickname-ul Harap-Alb. Că altfel acolo i-ar fi găsit arheologii oasele. Spânul era om serios.

Ajung ei la Împăratul Verde, care era atât de high încât nici nepotul nu şi l-a mai recunoscut! Şi l-a pus pe spân la ospăţ şi la încercări. Ba că să-i aducă salată din grădina ursului păcălit de vulpe. L-a rezolvat Harap-Alb, care s-a dus la Sfânta Duminică - specialistă în ierburi (azi ar fi fost închisă pentru activităţi ilegale de către brigada narcotice) - care i-a dat nişte licori pe care să le toarne în apa ursului ca să-l adoarmă. Ursul - fiind la dietă - ţinea la salata aia ca la ochii din cap! Voia să fie fotomodelă aşa că dorea pe cât posibil să elimine cât mai multe glucide din alimentaţie. Dar a rămas fără salată şi a trebuit să-şi reia vechile obiceiuri culinare nesănătoase şi a ajuns la circ.

Apoi, Harap-Alb a trebuit să taie capu' la cerbul de diamante... cerb cu privire otrăvită. Cei de la protecţia animalelor ar fi avut multe de spus în priviţa protejării unui astfel de specimen rar, dar erau ocupaţi cu protejarea maidanezilor de pe străzile patriei!

Ca să o aducă însă pe fata Împăratului Roşu - i se spunea aşa pentru că era pe stop! - a trebuit să se înhăiteze cu o gaşcă de mutanţi. X-Men, frate: Omul de gheaţă - Gerilă; beţivul - Setilă; bestia nehalită - Flămânzilă; sniper-ul Ochilă; şi o namilă de ipochimen Păsări-Lăți-Lungilă. Lu' ăsta ultimul îi cam plăceau păsările - era foarte activ din punct de vedere sexul. Milos din fire nătângul ajută furnicile - care-l răsplătesc cu o aripă şi albinele - care-i dau la rândul lor o aripă. Dar, bagabontul, n-a făcut asta aşa de florile mărului. Ştia că alde' X-Men şi insectele astea or să-l ajute: ba să şadă în camera încinsă; ba să scape de putina încărcată cu vinuri oţeţite; ba să crape în el cât o armată germană din Al Doilea Război Mondial; ba să separe grâul de neghină sau nisipul de mac (cu ajutorul furnicilor); ba să o prindă pe prinţesa care se transforma în pasăre... ba să o banghească (cu ajutorul crăiesei albinelor) şi să vină cu fata de împărat teafăr la palatul lui Verde-Împărat - care nici acum nu se trezise.

Nu face nimic, căci prinţesa ştia că Harap-Alb e eroul în basmul ăsta şi dă în vileag totul. Aşa că Harap-Alb îşi pierde capul şi la propriu şi la figurat intersectându-şi gâtlejul cu lama ascuţită a spadei spânului. Dar calul (pegasul) lui Harap-Alb îl împuşcă pe spân; iar prinţesa ia nişte apă vie şi apă moartă şi îl învie pe fiul de crai!

Aşa s-a căsătorit cu el şi au trăit fericiţi până când moartea i-a despărţit de data asta for ever. Amin!