vineri, 28 octombrie 2011

Renunţare

(titlu deocamdată nu e definitiv şi nici textul)

noaptea şedea cuminte în aşternuturile din grajd
norii mârâiau muşcând din acoperiş
vântul îmi înţepa oasele
ca drogurile
lipsă
iar febra se lăsa leneşă peste trupul
meu muribund
precum curentul
la întâmplare

şi aş fi renunţat liniştit
îmbrăţişând noaptea
lacrimile
la umbra chipurilor ipocrite ale
fraţilor cu ochii sticloşi
fericiţi că li s-a îndeplinit blestemul

dar m-am trezit repede sub reflectarea
ledurilor verzi de la televizor
şi am fugit târându-mă din drumul lor.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu