joi, 21 iulie 2011

Azi am rămas UAU!

Viaţa te ia pe nepregătite şi-ţi oferă nişte bucăţi dure precum pâinea ţinută mult timp în dulap... ştiam asta, bănuiam că de la groaznic la sublim... nu sunt decât foarte puţini paşi!
Am fost la Galaţi... am avut nişte treabă. Pe strada Basarabiei cum mergeam eu aşa destul de distrat observ că dintr-un fel de incintă improvizată dincolo de gardul obişnuit în linie dreaptă... dintr-o dată cineva (fără să ştiu cine) a aruncat nişte apă... murdară. Îmi zic în minte... să fie atent când trec pe acolo, să nu mă stropească şi pe mine. Ca atunci când trec strada pe trecere şi nu pot vedea ce se întâmplă în stânga. "Ăştia te calcă fără să te vadă!"... aici ar fi fost mai potrivit ăştia te stropesc fără să te vadă. Aşa că m-am apropiat cam cu grijă aşa... şi am trecut pe acolo temător. Când am dat să văd ce se ascunde după acea "cortină" impermeabilă am văzut nişte copii, o femeie, iar după colţ un bărbat spăla cu săpun nişte rufe... Vizavi de asta e un club "Night" cu nişte desene tip anime foarte sexy afişate pe pereţi (voiam să fac o poză... dar am zis că nu merită efortul). Şi imediat de la acea incintă improvizată vine intersecţia cu strada Ştiinţei... la numărul 2, prima clădire fiind cea a Facultăţii de automatică şi calculatoare. M-am uitat atent la treaba asta.... Şi am zis UAU! Cum poate o familie care şi-a pierdut casa să şadă practic lângă acea instituţie de învăţământ şi... nimeni să nu facă nimic! Şi clubul acela întregeşte situaţia... Am mai văzut case făcute din nimicuri, dar erau la margine de sat, undeva într-un loc care părea uitat de lume. Asta m-a bulversat într-un mod ciudat. Lipsă de sens totală. Iar pe strada Ştiinţei - linişte şi pace în jur de ora opt.
Când m-am întors de la Galaţi... cu trenul... am zis să nu stau în vagon jos (că-mi părea cam aglomerat) şi m-am urcat la etaj căci era "mai aer". La un moment dat (parcă de pe la Barboşi) s-au urcat în tren două femei, care purteu în braţe doi copii. Una din ele în jur de 30 de ani - avea o fetiţă - iar cealaltă, care nu-mi părea să aibă mai mult decât am eu (cred că avea în jur de 20-23 de ani, cel puţin asta era aprecierea mea) avea în braţe un băiat (mai mic decât fetiţa). Copiii erau amândoi murdari!!!! Pe feţe erau jegoşi! Şi una dintre femei (cea mai în vârstă) nu s-a sfiit să-şi sărute odrasla murdară. Dar să-l speli nu ştii femeie? Să-l îmbraci cu haine curate? Mă întrebam ce vină au copii respectivi că s-au născut în astfel de familii? Ce vină? Fetiţa s-a plimbat chiar pe acolo prin compartimentul meu... s-a urcat pe scaunele din faţa mea (am lăsat-o să facă ce doreşte: nu ştiam ce să fac! mi-era cumva frică să nu pornească brusc trenul şi să cadă să se mai întâmple Doamne fereşte! ceva...). Jucăuşi ca nişte copiii...
A venit şi controlul! Eu am întins biletul... cele două femei au chemat-o pe doamna cu capsatorul mai aproape să-i spună nu ştiu ce. Apoi, cea mai tânără a ieşit împreună cu cea în uniformă... şi cred că i-a dat 5 lei. Că aşa se lăuda. Că a primit 5 lei... ca să coboare la halta următoare!
Am ajuns acasă, la Brăila vreau să spun... cu întârziere! vreo 8 minute. Am urcat în autobuzul 10 şi acolo m-am aşezat pe un scaun. Mă uit undeva în dreapta... văd pe unul care înjura aiurea aşa. Vorbea de unul singur, înjurând. Nu ştiu pe cine era nemulţumit. Dar am zis iar... UAU! Dimineaţă am ascultat discursul la telefon al unuia care se aşezase vizavi... vorbea tare că avea căştile în urechi. Ciudat! Nu a fost de uau... dar...
Am ajuns acasă şi era să adorm în faţa televizorului! Sunt extrem de obosit... şi destul de marcat. Practic nu am argumente la nimic! Totul mi se pare fără rost! Absolut fără rost! Viaţa e o mizerie... şi mai ales una fără rost!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu