luni, 23 mai 2011

The Truth About Jane

L-am văzut acum câteva zile. Nu e un film prost în totalitate, dar e unul cam ca la americani... unde morala există la toţi oamenii şi, chiar dacă într-o primă fază ai nu pot accepta un lucru, se pot schimba şi devin nişte oameni conform unei societăţi moderne. Acolo unde singurătatea e doar aparentă, acolo unde găseşti oameni cu care să te poţi înţelege orice problemă ai avea... acolo unde există ONG-uri care te ajută chiar în acest sens.
Deşi ştiam care-i tema filmului... mă aşteptam ca titlul său să fie o ironie - eu aşa aş fi tratat ideea cu titlul ăsta. Adică, ştiam că e despre "dykes", dar mă aşteptam ca Jane - eroina principală - cea care dă peste cap viaţa familiei sale... să nu fie ceea ce credea la un moment dat că este. Să nu fie decât o fază adolescentină şi... apoi să treacă de partea cealaltă cum spunea un alt personaj din "Imagine me and you". Lucrurile nu sunt cum le anticipez eu... aşa că... nu am fost surprins, doar că aş fi vrut să fie altceva decât am văzut până acum.
Pe ansamblu subiectul e corect tratat... şi ştiu că lumea ar fi reticentă la ceea ce e nou, la ceea ce iese din normele cotidiene. Şi că treburile astea se întâmplă cel mai des în adolescenţă... o perioadă aşa de complicată pentru majoritatea lumii. Poate că e clişeu ceea ce spun, dar ăsta e adevărul. Atunci descoperi lumea, cum e ea de fapt... atunci trebuie te îndrăgosteşti şi de cele mai multe ori eşti dezamăgit prima dată, atunci ai nevoie mai mult de oameni alături, iar când cei de la care te aştepţi să-ţi fie alături ţi se pare că fac tot posibilul ca să-i urăşti nu să ţii la ei... şi mai ales că ai impresia că te urăsc ei la rândul lor... şi totuşi nu vrei să-i pierzi... începi să gândeşti! Să vezi cum stă treaba de fapt în lume şi-n viaţă. Care de cele mai multe ori o dezamăgire. Asta pentru că nu tuturor le este garantat succesul - pentru că unii trebuie să şi piardă (chiar dacă nu ar merita pe deplin asta!)... trebuie cineva să piardă! Şi pentru că nu toţi au norocul de primi o educaţie sănătoasă care să le insufle curajul de a merge până în pânzele albe. La unii visele sunt din porţelan, iar când pică pe jos se sfarmă, se fac ţăndări... şi le abandonează acolo pe jos pentru bani şi pentru plăceri efemere.
Dar să revenim la filmul ăsta care spune că "Partea bună a schimbării e că poate veni chiar şi de la oamenii de la care te aştepţi mai puţin"; lucru corect, dar destul de complicat de pus în practică. De cele mai multe ori oamenii sunt reticenţi la nou. Cea mai frumoasă replică a fost cea în care s-a făcut referire la ipocrizie: "Lumea ar fi mult mai bună, dacă oamenii ar fi sinceri!". Ştiu că e greu, dar dacă toţi am fi sinceri cu noi şi cu ceilalţi am avea o lume mai bună şi mai corectă.
Dacă există şi lucruri care mi-au plăcut la acest film, cu siguranţă că sunt şi lucruri care nu mi-au plăcut: adică e un scenariu prost pe alocuri cu o profesoară care apare tot timpul la momentul oportun, ca un înger păzitor şi... o apără pe Jane de singurătate, îi dă sfaturi bune... când de fapt în viaţă e de-a-ndoaselea: ştiu că atunci când am avut extrem de mare nevoie de cineva alături să mă simt atât de singur, încât să cred că-s invizibil. Şi că cei care ar fi putut să înţeleagă să fie aşa de departe... Aici femeia aia apare mereu, chiar şi când Jane e undeva pe iarbă pe o pantă... sau la şcoală să apară pe hol... chiar când băieţii voiau să facă mişto de Jane... doar pentru că e "dyke". Ceea ce e ridicol şi aiurea.

Însă actriţa care o joacă pe Jane... are şi o voce care-ţi rămâne în minte - mai ales când narează - aproape că nu e feminină! Mai degrabă de star rock... mereu răguşit... ăia pe care eu nu-i pot suporta. :))) Dar fata joacă excelent rolul. Da! Adică aşa. La acel mod de a reacţiona mă aşteptam de la o adolescentă, iar ea o face excelent şi natural. Dacă ar fi fost şi scenariul în totalitate realist... ieşia un film mai bun, dar americanii trebuie să fie ipocriţi şi să facă toată chestia siropoasă, să nu încapă deloc dezamăgirea în poveste. Ci doar ideea că până la urmă totul va fi bine. Ceea ce e doar o consolare ieftină! Când eşti dresat să accepţi zi de zi... că şi mizeriile pe care tu le trăieşti se numesc viaţă........... Şi că lucrurile simple sunt cele mai frumoase. Da... sunt frumoase, dar depinde cu cine le împarţi... şi cât timp...

Nu am găsit pe nicăieri pe net subtitrare pentru acest film, deşi am căutat şi pe site-uri de specialitate. Aşa că am să vă pun un link de Download mai jos! În mare parte e corect, poate că sunt şi lucruri pe care nu le-am priceput eu corect... dar e prima subtitrare deci sper să vă placă! Şi faceţi trafic aici! :) Vizionare plăcută! Numai bine!

2 comentarii:

  1. pare interesant filmul prezentat din perspectiva ta...
    am sa incerc sa l down si eu sa il vad:)

    RăspundețiȘtergere
  2. nu e rău filmul! :))))) Numai că nu toată lumea înghite subiectul... şi americanii au stilul lor de a se folosi de clişee şi de chestii în ramă care mi se par cam stupide. Adică, ceva mai inventiv... mai ca Orwell nu ai găsit amice?

    Ok, vizionare plăcută! Sper să nu fie un film groaznic. Dacă nu să te uiţi la Rio! Ăla e chiar foarte amuzant! Merită! :)

    RăspundețiȘtergere