Azi dau şi eu pe Eurosport. Când văd o masă cu postav diferit - un fel de gri - şi pe Ronnie O'Sullivan la masa cu nişte marcaje ciudate pe ea. Zic... or fi schimbat ăştia postavul la masă şi asta mă incomodează pe mine. Dar nu! Mă uit aşa la meci... părea să fie la fel, adică aceeaşi regulă: o bilă roşie, urmată inevitabil (în funcţie de cum merge şi jocul) de o bilă colorată diferit de roşu. Mă uit totuşi la scor: care arăta ceva în genul 167-290. Nu vă spun că ăsta era scorul, dar oricum ceva de genul acesta! Şi-mi zic: Bă, tre' să fie o greşeală! Cel mai mare break este de 147 de puncte!!! Cum să ia scorul o asemenea proporţie?! Dar apoi mi-am dat seama că de fapt regulile erau un pic schimbate: dacă bila albă se afla în anumite zone ale mesei numărul de puncte aduse de introducerea unei bile puteau să crească de două ori sau chiar de 4 ori. Dacă bila albă se află în "Power Zone" şi a fost introdusă bila "Power" (care activează 2 minute de "PowerTime") numărul de puncte acumulate prin introducerea bilei negre ar fi de 28! Dintr-un foc!
Apoi nu mai contează cine şi cum închide masa! Contează ca la expirarea celor 30 de minute de joc efectiv să ai un număr mai mare de puncte decât adversarul. Nu poţi să abandonezi, ci trebuie să joci până la final! Există şi regula celor 19 secunde necesare pentru executarea unei lovituri! Dacă un jucător "pierde vremea" cu gânditul atunci el e penalizat cu câteva puncte! Cred că patru! Dar nu sunt absolut convins. Nu am reţinut toate regulile. Nu asta e important... Oricum regula asta am mai întâlnit-o şi la un turneu de snooker, să-i spunem, mai puţin obişnuit. Dar am mai întâlnit regula. Astfel, un sport al celor calmi, calculaţi şi intuitivi, cei care se uită atent pe masă şi caută unghiuri absolut interesante devine un sport al vitezei de reacţie! Al intuiţiei şi poate chiar al nimerelii.
O altă noutate a sportului acesta (faţă de snooker-ul clasic) este şi modul în care reacţionează publicul! Dacă într-o arenă obişuită de snooker abia dacă se aude acel murmur de dezamăgire la o lovitură nereuşită, dacă aplauzele se oferă rar... în rest domnind tensiunea liniştii şi a concentrării, la TurboSnooker publicul se comportă destul de zgomotos! Adică, e aproape ca pe stadionul de fotbal. Şi uneori chiar necioplit. Locaţia însă se pretează pentru aşa ceva: spectacol de snooker la un fel de restaurant. În loc de jazz, TurboSnooker. Interesant! Şi astfel se mai distruge atmosfera aia de civilizaţie care e specifică spoturilor care pun la contribuţie şi mintea mult mai mult decât cele care sunt fizice! Deşi nu contesc că şi acolo dacă eşti inteligent poţi să fii în avantaj, dar aici cu precădere se mizează pe asta şi pe îndemânare. Aici privitorii fac galerie şi se comportă la fel ca pe stadioanele de fotbal: la expirarea minutelor de "PowerTime" ei numără 6, 5, 4 etc. până la 0. Ca la revelion!
Ce mi s-a părut un pic ciudat a fost faptul că unii jucători au rezonat cu acest gen de manifestare a publicului. Adică au făcut cu mâna la reuşită, s-au învârtit în jurul mesei ca să dea palpitaţii şi au lovit în ultima secundă bila, înainte să expire cele 19 secunde acordate fiecărei lovituri. Allister Carter mai ales. Ali, din ce am văzut, a luat totul în glumă... şi a încercat să fie cu publicul, să joace cam la mişto. Uneori poate e o lipsă de respect faţă de adversar. De asta m-am gândit oare cum s-o fi simţit Mark Selby... în meciul acela. Dar e abia ediţia inaugurală, deci poate se vor mai reglementa şi lucrurile în acest sens.
Am mai văzut că jucătorii sunt însoţiţi la intrarea în arenă de către o femei care arată într-un mare fel. Şi că nu a arbitrat niciun bărbat, ci două femei! Ceea ce mă duce cu gândul că se mizează mult pe entertainment! pe crearea de atmosferă. Pe show şi mai puţin pe sport. Că aşa e mai greu să faci şi sport. Şi echipamentul jucătorilor era schimbat. În sensul că nu mai era obligatorie vesta peste şi încheierea papionului bine la gât! Strâns. Acum mulţi jucători au venit la cămaşă! Şi mamă ce cămăşi aveau!!! Câtă eleganţă! De asta îmi place sportul acesta (snookerul): e un sport al eleganţei. Jucătorul are un echipament tot timpul elegant. În PowerSnooker, aceştia pot rămâne cu gâtul liber, cămaşa fiind purtată descheiată în zona aceea... Şi încă o dată: Mamă ce cămăşi!!! Superbe.
P.S. o altă regulă care e schimbată se referă la numărul de bile roşii (care e mai mic - aşa mi s-a părut mie!) şi poziţionarea lor la început în formă de romb, nu de triunghi.
Apoi nu mai contează cine şi cum închide masa! Contează ca la expirarea celor 30 de minute de joc efectiv să ai un număr mai mare de puncte decât adversarul. Nu poţi să abandonezi, ci trebuie să joci până la final! Există şi regula celor 19 secunde necesare pentru executarea unei lovituri! Dacă un jucător "pierde vremea" cu gânditul atunci el e penalizat cu câteva puncte! Cred că patru! Dar nu sunt absolut convins. Nu am reţinut toate regulile. Nu asta e important... Oricum regula asta am mai întâlnit-o şi la un turneu de snooker, să-i spunem, mai puţin obişnuit. Dar am mai întâlnit regula. Astfel, un sport al celor calmi, calculaţi şi intuitivi, cei care se uită atent pe masă şi caută unghiuri absolut interesante devine un sport al vitezei de reacţie! Al intuiţiei şi poate chiar al nimerelii.
O altă noutate a sportului acesta (faţă de snooker-ul clasic) este şi modul în care reacţionează publicul! Dacă într-o arenă obişuită de snooker abia dacă se aude acel murmur de dezamăgire la o lovitură nereuşită, dacă aplauzele se oferă rar... în rest domnind tensiunea liniştii şi a concentrării, la TurboSnooker publicul se comportă destul de zgomotos! Adică, e aproape ca pe stadionul de fotbal. Şi uneori chiar necioplit. Locaţia însă se pretează pentru aşa ceva: spectacol de snooker la un fel de restaurant. În loc de jazz, TurboSnooker. Interesant! Şi astfel se mai distruge atmosfera aia de civilizaţie care e specifică spoturilor care pun la contribuţie şi mintea mult mai mult decât cele care sunt fizice! Deşi nu contesc că şi acolo dacă eşti inteligent poţi să fii în avantaj, dar aici cu precădere se mizează pe asta şi pe îndemânare. Aici privitorii fac galerie şi se comportă la fel ca pe stadioanele de fotbal: la expirarea minutelor de "PowerTime" ei numără 6, 5, 4 etc. până la 0. Ca la revelion!
Ce mi s-a părut un pic ciudat a fost faptul că unii jucători au rezonat cu acest gen de manifestare a publicului. Adică au făcut cu mâna la reuşită, s-au învârtit în jurul mesei ca să dea palpitaţii şi au lovit în ultima secundă bila, înainte să expire cele 19 secunde acordate fiecărei lovituri. Allister Carter mai ales. Ali, din ce am văzut, a luat totul în glumă... şi a încercat să fie cu publicul, să joace cam la mişto. Uneori poate e o lipsă de respect faţă de adversar. De asta m-am gândit oare cum s-o fi simţit Mark Selby... în meciul acela. Dar e abia ediţia inaugurală, deci poate se vor mai reglementa şi lucrurile în acest sens.
Am mai văzut că jucătorii sunt însoţiţi la intrarea în arenă de către o femei care arată într-un mare fel. Şi că nu a arbitrat niciun bărbat, ci două femei! Ceea ce mă duce cu gândul că se mizează mult pe entertainment! pe crearea de atmosferă. Pe show şi mai puţin pe sport. Că aşa e mai greu să faci şi sport. Şi echipamentul jucătorilor era schimbat. În sensul că nu mai era obligatorie vesta peste şi încheierea papionului bine la gât! Strâns. Acum mulţi jucători au venit la cămaşă! Şi mamă ce cămăşi aveau!!! Câtă eleganţă! De asta îmi place sportul acesta (snookerul): e un sport al eleganţei. Jucătorul are un echipament tot timpul elegant. În PowerSnooker, aceştia pot rămâne cu gâtul liber, cămaşa fiind purtată descheiată în zona aceea... Şi încă o dată: Mamă ce cămăşi!!! Superbe.
P.S. o altă regulă care e schimbată se referă la numărul de bile roşii (care e mai mic - aşa mi s-a părut mie!) şi poziţionarea lor la început în formă de romb, nu de triunghi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu